Ma cheama Charles Saatchi si sunt un artoholic. Raspunsuri la intrebari din partea jurnalistilor si a cititorilor

Descriere

    CHARLES SAATCHI RASPUNDE LA INTREBARILE VOASTRE DESPRE: ARTA, PUBLICITATE, BANI, DUMNEZEU, FAMILIA REGALA, MUNCA, PEDEAPSA CU MOARTEA, RELIGIE, COPII, SEXUALITATE, RELATII, CASNICIE, EDUCATIE, DESIGN INTERIOR, ZIARE, TELEVIZIUNE, TEATRU, IMBRACAMINTE, DROGURI, UMILINTA, PRIETENIE, HOMOSEXUALITATE, PSIHIATRIE, RASISM, DIVORT, JOCURI MURDARE, HOLLYWOOD, PACE INTERIOARA, MASINI, POLITICA, PETRECERI, PORNOGRAFIE, MUZICA, VISE, FOTBAL SI ALTE SECRETE     In 1970, Charles Saatchi a fondat agentia de publicitate Saatchi & Saatchi, care avea sa devina cea mai mare agentie de publicitate din lume. In acelasi timp, Saatchi a inceput sa colectioneze arta si mai tarziu si-a deschis prima galerie, o fosta fabrica de vopseluri, cu o suprafata de aproape 3000 de metri patrati in Boundary Road, Londra.     Expozitiile sale s-au concentrat mereu asupra artistilor contemporani. Expozitia Sensation a Tinerilor Artisti Britanici din 1997 de la Royal Academy din Londra si de la Brooklyn Museum of Art din New York a declansat nenumarate controverse privind noile directii din arta britanica. Noua Galerie Saatchi, care are 6 500 de metri patrati si se afla in cladirea Duke of York’s HQ din King’s Road, reprezinta unul dintre cele mai generoase spatii de expunere pentru arta contemporana din lume. Accesul in galerie este gratuit; galeria gazduieste cinci dintre cele sase cele mai vizitate expozitii din Londra, potrivit ultimelor sondaje anuale din Art Newspaper privind numarul de vizitatori ai muzeelor.     Charles Saatchi este una dintre fortele motoare ale epocii moderne. Fondator al agentiei internationale de publicitate Saatchi & Saatchi si cel mai influent colectionar de arta al timpului nostru, a schimbat din temelii scena artei contemporane, ramanand, in mod paradoxal, o figura retrasa, evaziva chiar. Desi e celebru prin faptul ca refuza sa dea interviuri, puteti citi acum raspunsurile sale aproape brutal de sincere la tirul de intrebari pe care i le adreseaza jurnalisti de renume, critici de arta, precum si membri din public.     Fragment din volumul "Ma cheama Charles Saatchi si sunt un artohololic":     “Claudia Schiffer sau Eva Herzigova?     Niciuna, multumesc.     N-am avut niciodata ceva anume pentru modele sau poate ca da, si este tocmai faptul ca presupun intotdeauna ca sunt plictisitoare ca o zi de post, iar experienta inca nu m-a contrazis. Dar credeti ca ar fi macar vag interesate de mine?     Preocuparile unui director din publicitate se axeaza asupra noutatii, urgentei impactului si relevantei pentru piata-tinta. Multi ar spune ca acestea sunt calitatile care au caracterizat colectia dumneavoastra. Preocuparile colectionarului serios se axeaza pe calitate, capacitatea de a transcende timpul, un talent de nivel superior si semnificatie istorica. In ce masura vi se pare ca aceste criterii aparent divergente se afla in conflict?     Teoria „publicitarului" e foarte atragatoare, foarte populara in randul comentatorilor. Dar snobismul celor care cred ca interesul fata de arta este domeniul sufletelor distinse, extrem de sensibile, e intotdeauna amuzant. Doamne fereste ca cineva din „afaceri" sa patrunda sub boltile sacre ale estetilor. Mie mi-a placut sa lucrez in publicitate, dar nu cred ca gustul meu artistic, asa cum este el, a fost format in intregime de reclame de televiziune. Si nu simt o mare contradictie daca intr-o zi savurez un Mantegna, a doua zi un Carl Andre si urmatoarea zi opera unui student.     Ce v-a atras spre lumea artei si ce v-a facut sa va pastrati interesul?     Nu sunt interesat de lumea artei. Sunt interesat de arta.     Cand descoperiti un artist care va place, va fixati o limita a numarului de lucrari ale acelui artist pe care le veti cumpara (va rog, plecati de la premisa ca bugetul conteaza, mai ales tinand cont ca asta limiteaza alte optiuni)?     Nu-mi vine in minte niciun ghid util. Dar o casa plina de lucrarile unui singur artist preferat este adesea mai interesanta decat o abordare aleatorie. De obicei, casa noastra este plina de tablouri ale Paulei Rego, dar adesea poate fi vorba de teancuri dezordonate de tablouri pe care mi-e prea lene sa le etalez, pereti goi si cuie de care nu atarna nimic dupa ce lucrarile lui Rego pleaca la o expozitie undeva."