Miracolul baietilor. Ce pot face parintii si educatorii pentru a transforma baietii in barbati de exceptie

Descriere

    Prin ce difera cresterea baietilor de aceea a fetelor? Sunt predispusi baietii nostri aflati la pubertate sau la adolescenta sa intre in mai multe buclucuri decat fetele de aceeasi varsta? Cum ne putem ajuta fiii sa strabata cu bine aceste perioade si sa se maturizeze fara a le stirbi masculinitatea in devenire?     Intr-o societate in care femeile sunt considerate categorie marginalizata si privite ca potentiale victime, baietii, ulterior barbatii, ajung sa fie priviti ca potentiali agresori. Astfel, discrepanta sociala nu se reduce, ci se adanceste. Cum ar fi, insa, ne propune autorul acestei carti, sa pornim de la premisa ca baietii sunt structurati diferit, ca, de-a lungul mileniilor, au evoluat avand nevoi, scopuri si comportamente diferite de cele ale fetelor? In loc sa incercam sa-i schimbam, incadrandu-i intr-un tipar feminin, putem incepe prin a-i intelege si a le oferi acel cadru de dezvoltare de care au nevoie pentru a deveni barbatii pe care ni-i dorim: puternici, protectori, devotati.     Michael Gurian este un pionier al cercetarii diferentelor de gen si impactului lor asupra familiilor, scolilor, corporatiilor si politicilor publice. Cofondator al Institutului Gurian, el preda, tine conferinte si conduce ateliere formative in lumea intreaga.     Fragment din volumul "Miracolul baietilor" de Michael Gurian:     „Consecventa in disciplinare se aplica in toate stadiile disciplinarii. Daca nu ati observat acest fapt la nivel constient, probabil ca ati observat intuitiv ca fiecare moment de disciplinare e ca o mini-calatorie care se petrece in episoade. Iata episoadele sau stadiile pe care le-am observat eu.     Stadiul 1. Daca prezinta un comportament periculos, opriti-l - cu, spre exemplu, un ton ferm sau prin indepartarea copilului de situatia periculoasa.     Stadiul 2. Identificati greseala baiatului. Comunicati-i baiatului care vor fi efectele pe care comportamentul inadecvat le va aduce asupra sa, asupra familiei, asupra intregii retele a vietii lui. De cele mai multe ori aceasta comunicare functioneaza cel mai bine atunci cand educatorul intreaba: „Ce n-a fost in regula cu felul in care te-ai comportat?" spre deosebire de: „Uite care e problema cu felul in care te-ai comportat". A-i da baiatului posibilitatea de a-si explica greseala e o modalitate de a-i cladi increderea in sine. Daca baiatul spune „nu stiu unde am gresit", atunci educatorul explica. Daca baiatul se foloseste de „nu stiu", ca atitudine intransigenta, atunci acea actiune in sine devine o problema de disciplina.     Stadiul 3. Daca avem de-a face cu un comportament indezirabil ce nu se incadreaza in stadiile 1 si 2, introduceti consecine naturale sau punitive. „Ai ales sa nu faci treaba pe care ti-am dat-o eu de facut. Consecinta pentru asta e ca nu vei mai putea sa te joci cu prietenul tau, Brian, in seara asta, asa cum voiai." De multe ori, consecintele pot aparea in mod spontan, dar, in genere, pot fi expuse deschis, iar baiatul poate avea sansa sa participe la alegerea consecintei.     Stadiul 4. Aplicati consecintele in mod consecvent. Nu cedati prea devreme, nu impuneti consecintele mai mult decat ati spus ca o veti face. Acesta este stadiul in care cele mai multe sisteme de disciplinare se impotmolesc. „Nu, nu poti sa te joci cu Brian, indiferent cat de mult ma rogi. Mai devreme ai facut o alegere care are o consecinta care nu se va schimba."”