Scoala de noapte

Descriere

    E doar o voce ivita de nicaieri: „Americanul vrea o suta de milioane de dolari”. Pentru ce anume? Si de la cine? Este anul 1996 si sovieticii au plecat de mult. Dar acum a aparut un nou inamic. Intr-un apartament din Hamburg, o celula jihadista planuieste o lovitura de proportii.     Jack Reacher tocmai a finalizat cu succes o misiune secreta. Sefii lui din armata il felicita si-l trimit din nou la scoala. Dar acolo sunt doar trei elevi: Reacher, un agent FBI si un analist CIA. Sarcina lor? Sa-l gaseasca pe americanul misterios. Si sa afle ce vinde. Si cui. Situatia este foarte grava – e posibil ca lumea sa fie victima unui act teribil de terorism.     In Scoala de noapte, Reacher se intoarce in armata, dar acum fara uniforma. Avand-o alaturi pe Frances Neagley, ajutorul lui de nadejde, soarta lumii este pe umerii sai, intr-o aventura trepidanta, teribil de bine scrisa, care-ti va da fiori pe sira spinarii.     “Cel mai bun thriller.” - Stephen King     “Premisa unui complot anterior atentatului de la 11 septembrie 2001 este in acelasi timp convingatoare si deconcertanta, iar Lee Child, cu atentia lui caracteristica pentru detalii, reuseste sa redea intreaga actiune intr-un mod surprinzator si credibil.” - Publishers Weekly     Lee Child este unul dintre cei mai mari autori de thrillere din lume. S-a nascut in Coventry, a crescut in Birmingham si acum locuieste la New York. Se spune ca la fiecare douazeci de secunde undeva in lume se vinde un roman de al sau din seria Jack Reacher. Cartile sale se afla constant pe liste de bestselleruri de ambele parti ale Atlanticului si sunt publicate in peste o suta de teritorii. A primit nenumarate distinctii, cea mai recenta fiind CWA’s Diamond Dagger pentru contributia remarcabila in domeniul crime fiction. Dupa doua dintre romanele sale au fost realizate ecranizari de exceptie.     Fragment din romanul "Scoala de noapte" de Lee Child:     ”In acel moment a raspuns la apelul sonor al telefonului si, tinand lipit de piept receptorul, a strigat:     — Domnule maior Reacher, pentru dumneavoastra.     Era Orozco, care suna dintr-un subsol de undeva, judecand dupa cum se auzea.     — Suntem in belea? a-ntrebat Orozco.     — Suntem bine, a spus Reacher. In prezent, salvam planeta.     — Pana n-o mai salvam.     — Caz in care oricum nu mai conteaza.     — Tocmai am terminat de vorbit cu Billy Bob si Jimmy Lee. Au confirmat ca si-au putut alege orice nume si-au dorit pentru documentele false. Dar trebuiau sa fie nemtesti. In caz c-ar fi avut loc un control prin sondaj in cadrul diviziei. S-a considerat ca numele straine ar sari in ochi. Dar orice nume german era in regula. Oricare si l-ar fi dorit. Fie ca le placea cum suna, fie insemna ceva pentru ei.     — Bine, multumesc, a spus Reacher. Trebuie sa inchid.     Statea cu spatele lipit de tejghea si vedea afara prin partea din sticla a usii de la intrare.     Vizavi, un tip statea in cadrul unei usi.     Reacher a pus receptorul in furca. A prins privirea lui Neagley si i-a facut un semn. Ea s-a inclinat ca sa vada mai bine si a spus:     — Il vad. E greu sa nu-l observi.     — Hai sa luam o gura de aer curat.     Neagley a iesit prima, urmata de Reacher, iar tipul din cadrul usii a tresarit surprins, dupa care s-a prefacut ca se-ntinde, a cascat si a plecat in pas domol, pe trotuarul opus, fara graba, ca si cum avea la dispozitie tot timpul din lume.     — Vrei sa vedem unde merge? a-ntrebat Neagley.     Au pastrat ritmul, la trei metri in spate, cu doua benzi de trafic matinal intre ei si tipul care mergea inainte. Avea o haina din lana si nu purta nimic pe cap. Era un tip solid. Mai mare decat Neagley si mai mic decat Reacher. La intersectie, a cotit la dreapta. Reacher si Neagley au traversat la semafor si l-au ajuns din nou din urma, ramanand la trei metri in spatele lui. Tipul a cotit din nou la dreapta. Pe o alee, intre cladiri.     — O capcana, evident, a spus Neagley. Probabil o curte inchisa. Nu-i de mirare ca s-a lasat depistat asa usor. Misiunea lui era sa te aduca aici.”