Pentru Petrica, iepurasul meu cu ochii rosii
Descriere
Cand Mihnea implineste sase ani, parintii ii fac un cadou fantastic: un iepuras alb, cu ochii rosii, pe nume Petrica! Mihnea il indrageste pe data, apoi il ia cu el peste tot – in parc, la terenul de tenis, la joaca, chiar si la bazinul de inot. Uneori, cand Mihnea isi face temele, Petrica ii adoarme in brate. Dar Petrica e un mare iubitor de lalele si de aceea prefera sa traiasca in gradina familiei, intr-o casuta galbena, cu acoperis rosu. De Craciun, Petrica primeste si el daruri de la Mosul, iar de Paste, il ajuta pe Mihnea la vanatoarea oualor. Mihnea si Petrica sunt de nedespartit! Dupa doar patru ani, intr-o zi, cea mai trista dintre toate, baiatul gaseste casuta iepurasului... pustie. Oare cum va reusi Mihnea, de acum baiat mare, sa treaca peste pierderea prietenului sau? Sinziana Popescu este creatoarea seriei fantasy Andilandi, pentru copii mai mari, si a numeroase piese de teatru pentru prichindei, jucate pe scenele profesioniste din tara, in scoli si cluburi de teatru, precum si la Teatrul National Radiofonic. Dar nu putini dintre copii, bunici, mamici si tatici o cunosc si drept autoare a unor povesti destinate celor mai tineri si mai exigenti dintre cititori. Fragment din volumul "Pentru Petrica, iepurasul meu cu ochii rosii" de Sinziana Popescu: ”N-a trecut mult din ziua in care l-am primit si Petrica s-a mutat in mica noastra gradina. Tata i-a facut o casuta galbena, cu acoperis rosu, care i-a placut mult. Mai ales ca avea jos un sistem ingenios de site, unde Petrica isi putea face linistit nevoile, deci nu se mai intamplau accidente. Sita se scotea, se spala, iar cusca lui Petrica era mereu curata. Lui Petrica ii placeau mult morcovii si varza, dar si lalelele din gradina mamei. Ceea ce nu era prea bine, evident. Dar pana la urma mama a inteles nevoia lui de lalele si a plantat cateva doar pentru el. Petrica a rasplatit-o jucandu-se mult cu ea sau cu tata. Insa, dintre toti, Petrica ma prefera pe mine. Pentru mine se dadea de-a dura. Pentru mine sarea. Mie mi se urca in brate in timp ce imi faceam temele si, de multe ori, adormea acolo pana apucam sa le termin. Mergeam impreuna cu bicicleta — montasem un cos numai pentru el. Ma insotea la tenis si chiar la bazinul de inot. lar odata, cand am fost foarte bolnav, a dormit cu mine pe perna.”
