Cavendon Hall

Descriere

    De peste o suta saizeci de ani, impozanta Cavendon Hall este resedinta a doua familii ale caror destine s-au intrepatruns inexorabil: aristocratii Ingham si slujitorii lor loiali, membrii familiei Swann.     Charles Ingham, al saselea conte de Mowbray, locuieste aici cu sotia lui Felicity si cu cei sase copii. Lady Daphne, cea mai frumoasa dintre cele patru fiice ale contelui, se pregateste sa-si faca debutul in inalta societate, iar acest eveniment capteaza atentia intregii familii. Insa cineva si-a pus in gand sa distruga totul ‒ si a ales cel mai crud mod cu putinta. Consecintele pot fi dezastruoase atat pentru viata si reputatia frumoasei tinere, cat si pentru intreaga familie si pentru numele de Ingham. Reintoarcerea lui Hugo Ingham Stanton, varul primar al contelui, alungat de la Cavendon Hall cu saisprezece ani in urma de catre propria mama, va fi pentru Lady Daphne nu numai o salvare providentiala, ci si gasirea unei iubiri pentru o viata.     Sub amenintarea Primului Razboi Mondial, familiile Ingham si Swann vor fi supuse unor incercari pe care nu le-ar fi crezut niciodata posibile – loialitati vor fi puse sub semnul intrebarii, secrete vor fi dezvaluite si iubiri vor fi tradate. In acele vremuri pline de incertitudini, un singur lucru este sigur: pentru cele doua familii, viata nu va mai fi niciodata la fel.     Roman a carui actiune se desfasoara pe o perioada de saisprezece ani, intre 1913 si 1929, Cavendon Hall nu-i va dezamagi pe cititorii Barbarei Taylor Bradford.     Fragment din romanul "Cavendon Hall" de Barbara Taylor Bradford:     “Locotenentul Hugo Stanton, comandant de pluton in Batalionut 2 din Regimentul Yorkshire, se aseza pe o cutie mare plina de conserve cu carne de vita. Acestea erau ratiile lor si singurul lucru care nu se scufunda de tot in noroiul din transee. Gasind un pachet de tigarl in. buzunar, scoase una si o aprinse, dupa care trase adanc in piept fumul cu nicotina.     Era cu adevarat coplesit de griji astazi. Avea numai treizeci si sase de ani, dar se simtea de parca ar fi avut o suta cinci. Si asa fusese de mult prea mult timp. De unsprezece luni. Sosise pe campul de lupta pe Frontul de Vest in septembrie 1916. Acum era iulie 1917 si englezii si aliatii lor nu inaintasera nici macar un pas in vederea castigarii acestui razboi fata de situatia de atunci.     In timpul perioadei de instructie de la Catterick anul trecut, primise un telefon de la Charles. Charles era in continuare ferm si la fel de stapan pe sine ca intotdeauna, dar avea inima franta. Primise o telegrama de la Ministerul de Razboi, care il informa ca fiul sau cel mai mare, Guy, era disparut in misiune, probabil mort. Cu toate acestea, Charles nutrea sperante ca Guy va fi gasit intr-un spital, undeva la Verdun. Sau poate ca fusese luat prizonier de nemti, sugerase Charles.     Hugo vorbise cu Daphne dupa aceea si, la fel, si ea spera si se ruga ca fratele ei sa fie in viata. Fusese minunat sa ii auda vocea si sa mai primeasca alte vesti despre familie. Dar cand inchisese, il cuprinsese o mahnire amara.     Hugo scoase un oftat adanc, stiind in inima lui ca cel mai probabil Guy era mort. Toata lumea stia ce se intamplase la Verdun si cum anul trecut nemtii asteptasera numeroasele trupe englezesti sa se apropie de portile acelui oras.     In faza initiala a bombardamentului de artilerie, nemtii statusera in buncarele sapate adanc in pamant si lasasera gloantele sa suiere pe deasupra lor. Iesisera apoi nevatamati sa intampine soldatii englezi care fusesera secerati instantaneu de mitralierele germane.”