Lumea din copacul departarilor

Descriere

    Al treilea volum din seria Copacul Departarilor     Connie cea curioasa este nevoita sa locuiasca o vreme cu Beth, Frannie si Joe, in casa lor de langa Padurea Fermecata. Desi ea nu crede in Copacul Departarilor, fetita ajunge sa ii cunoasca pe magicii lui locuitori si chiar se imprieteneste cu Zana Matasuta, Luna-Plina si Mos Cratita. Impreuna cutreiera taramurile din varful copacului, se urca pe Scara-far'-de-varf, fug de uriasi si reusesc sa scape de la scoala lui Madam Rasteala. Dupa asemenea aventuri, nu e de mirare ca fetita nu mai vrea sa plece acasa!     Descopera si celelalte carti din serie: • Padurea fermecata • Magia Copacului Departarilor     Fragment din volumul "Lumea din Copacul Departarilor" de Guid Blyton:       „— Unde este perna ta? intreba veverita.     — Ce perna? replica fetita.     — Cea pe care ai alunecat, veni raspunsul.     — Dar nu am alunecat pe nicio perna.     — Ba sigur ca da, spuse veverita, privind de jur imprejur dupa o perna. Toata lumea foloseste perne. Unde ai ascuns-o? Nu fi neascultatoare si da-mi-o! E responsabilitatea mea sa i le duc inapoi lui Luna-Plina.     — Iti spun ca nu am nicio perna la mine, repeta Connie, cu semne de iritare in glas. Am alunecat fara nicio perna si mi s-a facut destul de cald.     Se ridica in picioare, iarveverita ii cerceta spatele.     — Aoleu! In alunecare ti-ai ros spatele rochiei, zise animalutul. E toata numai zdrente.     — Ah! Ce dupa-amiaza ingrozitoare! spuse biata de Connie. Am fost stropita cu cerneala, udata din cap pana in picioare cu apa murdara, iar acum mi-am facut rochia ferfenita!     Dintr-odata trapa se deschise si dinauntru aparu Luna-Plina, calare pe una dintre pernele lui. Striga catre Connie:     — Sa inteleg ca nu ti-a placut petrecerea mea? De ce ai plecat in tromba?     — Am cazut in gaura aceea ciudata, explica fetita. Uite cum arata rochia mea!     — Nu mai am la ce sa ma uit, ai stricat-o toata lunecand fara perna, spuse Luna-Plina amuzat. Haide, te duc eu inapoi. Ai grija la cosul acela. E unul dintre cele mai mari cosuri ale doamnei Spalaceala. L-am imprumutat ca sa ne putem intoarce impreuna. In regula, veverito, nu e nevoie sa-mi iei perna, ne vom aseza pe ea in cos.     Veverita isi lua ramas-bun si disparu in scorbura ei. Luna-Plina apuca strans cosul mare, care se balansa pe o funie groasa, si isi arunca perna galbena inauntru. O ajuta pe Connie sa urce, trase o data de funie si pornira. Sus, tot mai sus, pe langa casa lui Morocanila si a Huhurezului, pe langa camara in care domnul Cutarica sforaia in continuare, pe langa Doamna Spalaceala si pana in dreptul casei lui Luna-Plina.     — Iata-ne! ii anunta acesta pe Joe si Mos Cratita, care trasera de funie pentru a-i aduce pe cei doi sus. Multumesc frumos!     Cu totii se amuzara de halul in care arata rochia lui Connie.     — Acum nu e doar murdara, ci si zdrentuita, comenta Cratita destul de multumit.     Nu o placea pe Connie.     — Ma intreb ce o sa i se mai intample...”