Strain intr-o lume straina

Descriere

• Premiul Hugo pentru cel mai bun roman 1962 In spatiu, cel mai mare pericol pentru om este omul insusi. Mike s-a nascut pe Marte si a fost crescut de martieni. Ani mai tarziu, ajunge pe Pamant si este nevoit sa invete sa se comporte ca un om, ceea ce nu-i e deloc usor. Insa incet-incet, tanarul ajunge sa dea el o lectie umanitatii, ajutandu-si discipolii sa cunoasca o noua dimensiune spirituala si schimbandu-le vietile pentru totdeauna. Ironia si umorul specifice lui Heinlein se fac din plin simtite in acest roman provocator si controversat. Smith nu este om. Gandeste ca un martian, simte ca un martian. A fost crescut de o rasa care nu are nimic in comun cu noi. Fragment din romanul "Strain intr-o lume straina" de Robert A. Heinlein: “Harshaw se uita din nou in sus, la doua aerocare ce se apropiau dinspre sud. - Ma tem ca aici vin. Mike! Ascunde-te in piscina! Nu uita ce ti-am spus: in partea cea mai adanca, si ramai acolo nemiscat. Nu iesi la suprafata pana nu o trimit pe Jill sa te ia. - Da, Jubal. - Acum! Misca! - Da, Jubal. Mike strabatu in fuga cei cativa pasi, despica apa si disparu in adanc. Insa nu uita sa-si tina genunchii drepti, degetele de la picioare intinse si picioarele lipite. - Jill! striga Jubal. Arunca-te in apa si iesi din piscina. Si tu, Larry. Daca cineva a vazut miscarea, vreau sa nu-si dea seama cate persoane folosesc piscina. Dorcas! Iesi repede, copila, si arunca-te din nou. Anne... Nu, tu ai butonul de alarma, nu poti. - Pot sa-mi pun mantia si sa ma duc la margine piscinei. Sefu', vrei oarece temporizare la setarea „om mort"? - Aaa, da, treizeci de secunde. In caz ca aterizeaza aici, iti pui imediat mantia de Martor si-ti pozitionezi din nou degetul pe buton. Apoi asteapta - si daca te chem, lasa balonul sa se ridice. Dar nu indraznesc sa strig „Lupul!" decat daca... Isi duse palma streasina la ochi. Una dintre ele cu siguranta are de gand sa aterizeze, zise el. Si pare a fi intr-adevar o duba a politiei. Of, la naiba, credeam ca mai intai vor veni sa negocieze. Prima masina pluti in aer, apoi cobori pe verticala, aterizand in gradina din jurul piscinei; a doua incepu sa dea ocol incet casei, la mica altitudine. Masinile erau negre, de dimensiunea transportoarelor de trupe, si aveau un insemn micut, abia sesizabil: globul stilizat al Federatiei. Anne puse jos telecomanda care ar fi dat drumul balonului sa se ridice, isi imbraca in fuga haina specifica profesiei sale, lua apoi din nou dispozitivul si isi puse degetul mare pe buton. Usa primei masini incepu sa se deschida imediat ce atinse solul, in timp ce Jubal se indrepta spre ea cu iritarea obraznica a unui pechinez. - Ia-ti naibii harbul de pe tufele mele de trandafiri! urla Jubal catre individul care tocmai cobora. - Jubal Harshaw? intreba barbatul. - M-ai auzit? Spune-i taranoiului aluia pe care-l ai ca sofer sa-si ridice rabla si s-o mute inapoi! Afara cu totul din gradina si de pe iarba! Anne!  - Vin, sefu'... - Jubal Harshaw, am un mandat pentru... - Nu-mi pasa ca ai mandat, nici daca ar fi pentru regele Angliei. Mai intai muta harbul ala de pe florile mele! Apoi, sa fiu al naibii daca nu te dau in judecata pentru... Jubal se uita la barbatul care aterizase de parca-l vedea pentru prima data. - Deci tu esti, spuse el cu dispret amar. Esti tampit din nastere, Heinrich, sau ai studiat ca sa ajungi asa?”