Povestea Ellei

Descriere

    Neinfricata Ella este complet neputincioasa in fata unei... porunci. La nasterea ei, Lucinda, o zana zapacita, i-a facut un dar cat se poate de neobisnuit: darul supunerii. Biata de ea trebuie acum sa indeplineasca orice ordin, oricat de caraghios sau de nedrept ar fi. Iar mama si surorile ei vitrege ii cunosc secretul si profita de el ca sa-i faca viata un chin.    In aceasta rescriere a basmului Cenusaresei, Ella nu sta cu mainile in san in asteptarea unui salvator, ci porneste chiar ea in cautarea Lucindei, ca sa anuleze o data pentru totdeauna blestemul care o inrobeste.    Povestea Ellei e o carte fermecata cu zane, capcauni, elfi si cavaleri si cu o eroina pe care n-ai cum sa nu o indragesti.        Fragment din romanul "Povestea Ellei" de Gail Carson Levine:       “Mandy m-a trezit dupa ce si-a terminat treaba pe seara respectiva. M-am trezit cu greu. Eram inca sub influenta ciupercilor.     - Am stat si m-am mai gandit. Scumpo, adu-ti aminte: Lucinda ti-a dat un dar nou cand te-a facut sa te simti fericita ca te poti supune?     - N-a spus.     Am inchis ochii si am rememorat intalnirea noastra.     A spus:     - “Supunerea este un dar minunat... Fii fericita ca esti binecuvantata cu o insusire atat de frumoasa." De ce intrebi?     - Ah... n-a fost un alt dar, ci doar o porunca oarecare. Nu fi fericita ca esti supusa, Ella. Fii cum te simti tu cu adevarat.      Eram fericita sa ma supun. Ba nu, nu eram! Odaia se invartea cu mine. Am inceput sa plang dintr-un amestec de usurare si tristete. Fusesem un catelandru care cerseste si o sclava fericita, insa, de cand o intalnisem pe Lucinda, nu ma mai simtisem blestemata. Acum sentimentul revenise.     Dupa ce Mandy m-a lasat singura, am adormit la loc si m-am trezit tarziu. Cand am deschis ochii, mi-am simtit capul atat de greu, ca ar fi putut sa se afunde prin saltea.     Ciupercile! M-am ridicat brusc in capul oaselor, desi tamplele imi zvacneau. Am rememorat fiecare clipa din seara anterioara. Am izbit cu pumnii in perna de furie, caci tata ma pusese intr-o postura atat de ridicola.     Pe masa, langa mine, am gasit un bilet.      “Draga mea Eleanor,     Esti o cocheta fermecatoare. Wolleck s-a infiintat de cum s-a crapat de ziua sa-mi ceara permisiunea sa-ti declare intentiile lui.”     Am scapat scrisoarea din mana, temandu-ma citesc mai departe. Daca tata imi scria ca trebuie ma casatoresc cu contele, n-aveam incotro. La fel daca venea acasa si-mi spunea prin viu grai. Insa inainte sa soseasca puteam actiona."