Kosem

Descriere

Aceasta carte a fost publicata cu sprijinul Ministerului Culturii si Turismului din Turcia, in cadrul programului TEDA. Din lanturile robiei in iatacul unui sultan, mai frumoasa decit sultana Hurrem, mai abila decit Soliman Magnificul Anul 1603. Moartea lui Mehmed al III-lea aduce noi schimbari in linia conducatorilor otomani. Sultana valide Safiye, in speranta ca va reusi sa ramina la palat si nu va fi izolata la Vechiul Serai, hotaraste, ca strategie de supravietuire, sa sprijine inscaunarea nepotului ei Ahmed I. Kosem, nascuta in insula Tinos si primind numele de Anastasia, ajunge la curtea sultanului ca roaba la virsta de treisprezece ani. Curind devine favorita sultanului Ahmed I, caruia ii va darui mai multi mostenitori la tron. Expresia aleasa ca subtitlu al cartii, Serbetul puterii are gust de singe, este semnificativa pentru descrierea vietii din haremul otoman, pentru lupta dusa de sultana valide si de doamnele din suita sultanului pentru a-si impune si a-si asigura prin copiii lor pozitia si continuitatea in dinastia otomana. Ea ilustreaza perfect viata tumultuoasa a sultanei Kosem, una plina de lupte, sacrificii, ambitii de nestavilit. Romanul reconstituie stralucit, intr-un stil apropiat cititorului contemporan, atmosfera fascinanta a vietii private si a vietii cotidiene din palatul otoman de secol XVII. „Cind haremul isi deschide portile, toate acele personaje ascunse ale istoriei ne devin accesibile. Le percepem existenta umana, plina de temeri, de furie, de pasiune.” (Reuters) „In rafinatul sau roman istoric, Solmaz Kamuran deapana extraordinara poveste a transformarii unei tinere nevinovate intr-un conducator puternic si influent.” (historia.org) „Este fascinant sa patrunzi intr-o lume inchisa, labirintica, o lume ferecata cu gratii… plina de mistere, de intrigi, de spaime si unde nimeni nu se afla in siguranta.” (Calin Felezeu) Traducere din limba turca si note de Margareta Aslan si Calin Felezeu Postfata de Calin Felezeu     Fragment din romanul "Kosem" de Solmaz Kamuran:     “Kosem se apropie de marginea patului si astepta curioasa mirata sa-i auda vorbele.     — E un criminal, un diavol fara de mila. Cati oameni nevinovati a omorat pentru mine, din pricina mea... O, Doamne. E un monstru! M-a transformat intr-o creatura dezgustatoare!     Si incepu sa-i povesteasca totul, rand pe rand... Isi amintise brusc de marturisirile pe care le facuse Sandal la capataiul ei cat ea era in agonie, iar in aceasta dimineata il luase la intrebari. La inceput, a negat, dar apoi a trebuit sa recunoasca de teama ca o va pierde pentru totdeauna. El fusese cel care a otravit-o pe mama sahzadelei Mehmed si pe sultana Handan. Si el era responsabil si de moartea cariye-lor. Pentru ca era suparat pe Kosem ca a pedepsit-o pe Irina si a izgonit-o din imperiu, el a fost cel care i-a adus tocana de porumbel. El insusi a prins porumbeii si i-a dus unei bucatarese grecoaice care traia in afara zidurilor orasului in cartierul rumeliot gateasca. Tava a introdus-o tot el, catarandu-se tiptil peste zidul palatului.     Si-n timp ce ea continua sa povesteasca, Kosem privea cu ochii mari, muscandu-si buzele ca si cand era dusa pe ganduri.     — Dar ce inteligenta diabolica. Inseamna ca acesta era motivul pentru care citea mereu acele carti de medicina... Bine, dar de ce ti-ar fi facut tie acest lucru?     — Ca sa nu devin favorita sultanului, m-am increzut in el... Mi-a spus ca, dupa ce voi bea licoarea preparata cu acea pulbere, am sa ma imbolnavesc, dar imi voi reveni dupa aceea. Dar se pare ca el stia ca voi ajunge in acest hal... Mi-a dat prea mult, doar ca sa ma tina numai pentru el, caci era foarte indragostit de mine. A facut-o cu buna stiinta... Doar ca Rustem sa nu ma mai vrea, ca nimeni sa nu-mi mai priveasca fata...     — Ce s-a intamplat cu Rustem?     — Nu stiu... S-a dus la el si i-a spus ca sunt moarta. Desi acum e mai bine ca el sa ma stie asa. Caci n-as mai fi in stare sa ma mai intalnesc cu el vreodata.     Kosem se ridica in picioare si o imbratisa pe Irina:     — Intr-o buna zi am sa-l gasesc si am sa ti-l aduc. Iti promit! Ai incredere in mine.     Chiar daca, pentru o clipa, ochii albastri ai Irinei incepura sa straluceasca de speranta, dupa aceea se umplura de lacrimi.     — Hai, nu mai plange. Te vei insanatosi si vei fi si mai frumoasa decat inainte. Am sa-l pedepsesc pe criminalul care ti-a pricinuit toate aceste dureri.     — Trebuie sa plateasca, sa sufere. E lipsit de mila, de inima...     — Va plati, nu-ti face griji de asta.“