Pe front in Razboiul Crimeii

Descriere

     In anul 1853, Razboiul Crimeii a inceput cu o intensitate mai degraba romantica. Faptele de o bravura uimitoare, multe dintre ele savarsite de medici, femei si copii, au fost la ordinea zilei. La fel au fost insa si cruzimea si brutalitatea. In scurt timp, razboiul s-a transformat intr-o competitie a uciderilor de la distanta, impersonala, care a semanat, cu mult inainte, cu razboiul de transee din prima conflagratie mondiala. In cele din urma, a devenit o vitrina pentru generali incompetenti si erori birocratice.      Cartea lui Robert Edgerton zugraveste tabloul viu al razboiului, de la triumfuri la tragedii, nefiind insa o simpla cronologie a bataliilor, ci dimpotriva, o imersiune narativa in imprejurarile care au dus la campania militară probabil cel mai tragic esuata, de ambele parti, din istoria europeana moderna. Comparand experientele acestea cu cele ale soldatilor nordisti si sudisti in mult mai bine documentatul Razboi de Secesiune american, Edgerton contribuie cu o perspectiva noua asupra modului in care soldatii de la jumatatea secolului al XIX-lea au perceput razboiul, moartea si gloria.      Fragment din volum:       “Bataliile sunt in general haotice si imprevizibile, totusi putini s-au putut indoi ca un atac britanic lansat la o zi sau doua dupa ce Cathcart vazuse care erau slabiciunile defensivei ruse ar fi avut succes cu costuri incomparabil mai mici fata de pierderile care au urmat. Daca cele mai bune regimente ale Rusiei n-au putut rezista inaintea unei sarje britanice la Alma, este aproape sigur ca adunatura pestrita, dezorganizata si indisciplinata de oameni inarmati din Sevastopol n-ar fi putut respinge infanteria britanica si franceza superioara numeric. Nimeni nu poate sti ce efect ar fi avut cucerirea timpurie a Sevastopolului asupra cursului razboiului. Este posibil ca tarul sa fi negociat incheierea unei paci, punand capat conflictului. Chiar daca si-ar fi reinnoit eforturile, Nicolae I avea putine intariri disponibile la care sa recurga. Chiar daca acestea ar fi reusit, pentru scurt timp, sa ameninte liniile britanice de aprovizionare spre Balaclava (care ar fi fost poate abandonate) sau catre cele doua porturi franceze din vest, mai aproape de Sevastopol, este greu de imaginat un scenariu in care rusii ar fi putut ataca orasul cu succes. Odata intrati in oras, aliatii n-ar fi suferit asemenea pierderi teribile in iarna 1854-1855. Generalii comit adesea erori ingrozitoare, iar neatacarea Sevastopolului cand aliatii au ajuns langa oras a fost cu certitudine una dintre ele, insa francezii au fost si mai vinovati decat britanicii.     Urmatoarea catastrofa le-a apartinut complet britanicilor. Faimoasa „sarja a Brigazii Usoare" continua sa fie omagiata pentru uimitoarea bravura a cavaleriei britanice, si pe buna dreptate. In acelasi timp insa, a facut una dintre cele mai spectaculoase gafe din istoria razboiului. Multi au fost invinuiti: lordul Raglan, tanarul capitan Lewis Edward Nolan si lordul Lucan, comandantul Brigazii Grele. Personajul central al tragediei a fost totusi lordul Cardigan, unul dintre cei mai putin agreati comandanti ai trupelor britanice din toate timpurile. Din motive inca greu de inteles, Raglan l-a numit pe Cardigan la comanda Brigazii Usoare, sub comanda directa a lui Lucan. Cei doi conti erau cumnati si se urau atat de intens, incat corespondentul ziarului The Times, W. H. („Billy") Russell a scris ca guvernul care luase aceasta decizie se facea „vinovat de tradare fata de Armata"."