Preludiul fundatiei

Descriere

    Preludiul Fundatiei, prequal al seriei Fundatia, dezvaluie primele demersuri ale lui Hari Seldon in domeniul psihoistoriei, o stiinta a carei punere in aplicare ar putea salva Imperiul aflat in pragul declinului. Desi la inceput este neincrezator in propriile-i forte, Seldon este incurajat si protejat pe tot parcursul misiunii sale de un personaj misterios, pe nume Chetter Hummin, si de tanara specialista in istorie Dors Venabili.      Fragment din romanul "Preludiul fundatiei" de Isaac Asimov:     “Mersera pe langa perete, trecand de la un ecran la altul si incercand sa zaboveasca in fata fiecaruia, dar nu la fel de mult in fata tuturor, pana cand Dors il stranse pe Seldon de brat. Intre doua ecrane, linii abia vizibile conturau un dreptunghi.     — O usa, spuse Dors.     Apoi, parand sa-si puna la indoiala propria afirmatie, adauga:     — Nu crezi?     Seldon arunca priviri furise in jur. Faptul ca, incadrandu-se in atmosfera indoliata din incapere, toate fetele care nu erau indreptate spre un ecran erau aplecate catre podea, marcate de o concentrare amara, era extrem de convenabil.     — Cum crezi ca s-ar putea deschide? intreba Seldon.     — Prin atingerea unui loc declansator.     — Nu zaresc niciunul.     — N-a fost marcat ca sa sara-n ochi, dar uite aici o portiune usor decolorata. Vezi? De cate palme o fi nevoie? De cate ori?     — O sa-ncerc. Stai de paza si loveste-ma cu varful piciorului daca se uita cineva la noi.     Cu un aer nepasator, Seldon isi tinu rasuflarea si, dupa ce atinse locul decolorat fara niciun rezultat, isi lipi toata palma de el si apasa.     Usa se deschise fara niciun zgomot — nici cel mai mic scartait sau harsait. Matematicianul intra cat de repede putu si Dors il urma. Usa se inchise in spatele lor.     — Intrebarea e, spuse Dors, daca ne-a vazut cineva sau nu.     — Probabil ca Seniorii folosesc usa asta des.     — Da, dar oare o sa ne ia cineva drept seniori?     Seldon raspunse dupa o scurta asteptare.     — Daca ne-ar fi vazut cineva si intrarea noastra aici i s-ar fi parut dubioasa n-ar fi trecut mai mult de cincisprezece secunde inainte de a se deschide din nou usa.     — Poate, spuse sec Dors, sau poate aici nu e nimic de vazut sau de facut si nu-i pasa nimanui ca am intrat.     — De asta ramane sa ne convingem, murmura Seldon.     De aflau intr-o incapere destul de ingusta, cumva intunecoasa, dar care se lumina tot mai puternic pe masura ce inaintau.”