Femei care alearga cu lupii. Povesti si mituri ale arhetipului femeii salbatice

Descriere

    In fiecare femeie se ascunde o creatura puternica, inzestrata cu instincte bune, pasionata, creativa si inteleapta. Adesea, insa, cultura si societatea au sufocat aceasta „Femeie salbatica”, au redus-o la tacere, incercand cu obstinatie sa o „civilizeze", fortand-o sa-si asume roluri rigide, care-i inabusa elanurile. Psihanalista si povestitoare, fascinata de mituri si legende, Clarissa Pinkola Estes ne invita sa recuperam aceasta parte adanc ingropata in noi, vibranta, generoasa, plina si datatoare de viata. Prin sapaturi psihoarheologice in ruinele subpamanteanului feminin si facand apel la vechi traditii, mituri si povesti, ea ne deschide drumul si ne arata ca sta in puterea fiecareia sa regaseasca, inauntrul sau, „Femeia Salbatica”.       Fragment din volum:       “CAPITOLUL 15. Umbra: Canto hondo, cantecul tainic, profund       Sa urmaresti pe cineva ca umbra lui inseamna sa pasesti atat de usor, incat sa te strecori neauzit prin padure, vazand totul, dar fara sa fii vazut. Asa face lupoaica, urmarind ca o umbra pe oricine si orice trece prin teritoriul sau. Este modul ei de a strange informatii. Apare, dispare apoi ca un fum si apare din nou.     Lupoaicele sunt capabile sa se miste cu incredibila usurinta, nefacand mai mult zgomot decat los angelos timidos, cei mai sfiosi dintre ingeri. Mai intai se retrag si urmaresc pe furis pe cel ce le-a atras atentia, Apoi, brusc, apar undeva inaintea lui, iscodindu-l cu ochi de aur de dupa un copac. Si dintr-odata se intorc si dispar, pentru a reapare, ceva mai tarziu, din nou in spatele intrusului. Ca o umbra.     Femeia Salbatica le urmareste pe femei ca umbra lor, de ani si ani. Doar ce-o zarim, si din nou dispare. Apare totusi atat de des in viata noastra, sub forme atat de diferite, incat ne simtim impresurate de imaginile si dorintele ei. Vine la noi in visele noastre si in povesti - mai ales in povestile propriei noastre vieti pentru ca vrea sa stie cine suntem si daca suntem pregatite sa i ne alaturam. Ajunge doar sa ne privim umbra, si vom vedea ca nu e umbra bipeda a unui om, ci umbra frumoasa a unei fiinte libere, a unei creaturi salbatice.     Suntem destinate a fi rezidente permanente pe teritoriul sau, nu doar simple turiste, caci din acea tara venim; este patria noastra si patrimoniul nostru. Forta salbatica a sufletului-psihicului nostru ne urmareste ca o umbra, si nu fara motiv. Se spunea in evul mediu ca, in cursul coborarii, daca suntem urmariti de o forta puternica, iar aceasta reuseste sa ne prinda umbra, atunci si noi devenim o forta"