Monstrii din oameni

Descriere

Trei armate intra in Noul Prentisstown, fiecare hotarata sa le distruga pe celelalte. Todd si Viola sunt prinsi la mijloc, fara nicio sansa de scapare.  Batalia incepe, dar cum ar putea ei sa-i puna capat? Cum sa spere ca va fi pace cand au atat de putine resurse? Iar daca razboiul scoate la iveala monstrii din oameni, ce viitor sumbru se arata? Dar apoi o a treia voce intra in lupta, pregatita sa se razbune… Incheierea electrizanta a mult premiatei Trilogii Pe taramul haosului, Monstrii din oameni e un roman induiosator despre putere, supravietuire si urmarile devastatoare ale razboiului. "Captivant, palpitant, cu un ritm ametitor… Deznodamantul perfect al unei trilogii impresionante." - The Independent on Sunday "Profund uman si cu totul magnific." - The Guardian Patrick Ness s-a nascut in 1971 intr-o baza militara unde tatal sau era sergent instructor. A locuit in Hawaii pana la 6 ani, apoi inca zece ani in statul Washington. A studiat literatura engleza la University of Southern California. In 1997 i-a aparut prima povestire in revista Genre si de atunci n-a mai renuntat la scris. „Macar 1 000 de cuvinte pe zi – orice s-ar intampla."  In 2008 a publicat Vocea pumnalului (Editura Trei, 2015), prima carte pentru tineri care i-a adus faima internationala, urmata de celelalte doua parti din trilogia Pe taramul haosului si de romanele Chemarea monstrului (Editura Trei, 2015) si More Than This (2013). A scris si literatura pentru adulti: The Crash of Hennington (2003), Topics About Which I Know Nothing (2005), The Crane Wife (2014).     Fragment din romanul "Monstrii din oameni" de Patrick Ness:     “[Viola]     — Am crezut ca ai fost lovit, rostesc eu lasandu-mi capul in palme. Am vazut una dintre armele acelea izbind un cal si calaretul lui si am crezut ca erai tu. Am crezut ca te-au omorat, Todd, il privesc obosita si tremurand.     El deschide bratele, ma lipesc de pieptul lui si ma tine strans in timp ce plang. Stam langa un foc pe care Primarul l-a aprins in piata, unde noua tabara este ridicata de armata care a ramas mai putin de jumatate dupa atacul focurilor rotitoare.     Atacul care s-a oprit dupa ce eu am lansat o racheta.     Am pornit in galop pe Ghinda imediat dupa explozie, calarind prin piata si strigand numele lui Todd pana l-am gasit. Era acolo, cu Vacarmul inca socat si chiar mai incetosat dupa alta batalie, dar viu.     Viu.     Cineva pentru care eu am schimbat intreaga lume.     — Si eu as fi facut la fel, imi spune Todd in minte.     — Nu, nu-ntelegi. Ii zic si ma trag putin indarat. Daca ei te-ar fi ranit, daca te-ar fi omorat..., inghit un nod mare. I-as fi ucis absolut pe toti.     — Si eu as fi facut la fel, Viola, repeta el. Fara maca sa gandesc de doua ori.     Imi sterg nasul cu maneca.     — Stiu, ii spun. Dar oare asta nu ne face periculosi?     Chiar si prin ceata, Vacarmul lui degaja o senzatie de deruta.     — Ce vrei sa spui?     — Bradley repeta intruna ca razboiul nu poate fi transformat in ceva personal, zic eu. Insa eu i-am tarat in razboiul asta din cauza ta.     — Pana la urma trebuiau sa faca ceva, daca sunt macar pe jumatate atat de draguti pe cat spui tu...     Glasul meu creste.     — Dar nu le-am lasat de ales...     — Termina.     Si ma strange iarasi in brate.     — Totul este in regula? intreaba Primarul, apropiindu-se de noi.     — Sterge-o, zice Todd.     — Da-mi voie cel putin sa-i multumesc Violei...     — Am zis...     — Ea ne-a salvat vietile, Todd, rosteste el stand nitel prea aproape. Printr-o singura si simpla actiune, ea a schimbat totul. Nu-ti pot spune cat de mult apreciez asta.     Si eu incremenesc realmente in bratele lui Todd.     — Lasa-ne singuri, il aud pe Todd rostind. Imediat!     Urmeaza o pauza, apoi Primarul spune:     — Foarte bine, Todd. Daca ai nevoie de mine, voi fi acolo.     Il privesc pe Todd cand Primarul se indeparteaza.     — Daca ai nevoie de mine?     Todd ridica din umeri.     — M-ar fi putut abandona sa mor acolo. I-ar fi usurat situatia daca eu n-as mai fi fost in preajma lui. Dar n-a facut-o. M-a salvat.     — A facut-o cu un motiv, zic eu. Si nu cred ca era un motiv bun.     Todd nu raspunde, ci se multumeste sa se uite spre Primar, care vorbeste cu oamenii lui, dar ne priveste si pe noi.”