Craciun intemnitat. Sarbatoarea Nasterii Domnului in temnitele comuniste si dupa eliberare in amintirile marturisitorilor

Descriere

    Cartea contine 33 de marturii legate de Sarbatoarea Nasterii Domnului in temnite, lagare, in deportare, domiciliu obligatoriu, dar si dupa eliberare. Alcatuita si ingrijita de Cezarina Condurache, cartea este prefatata de Pr. Prof. Constantin Necula.     Fragment din volum:       “Craciun la Securitatea Oradea 1951        In primele momente ale serii din Ajunul Craciunului, se asterne o liniste neobisnuita peste celularul subteran. Probabil, fiecare arestat s-a retras in intimitatea sufletulul sau, retraind dureros amintiri din copilarie. Colinda prin suflet imagini si sunete din Craciunul neasemanat si plin de farmec al copilariei. Nici gardienii nu-si fac simtita prezenta. Deodata, dintr-o celula, se aude in surdina murmurul unei colinde. Cu inima stransa de emotie, ii raspund tremurat, ca un ecou. Atunci, din celula alaturata, izbucneste un plans sfasietor. Aurora, fata cea plina de energie si exuberanta, plange in hohote.      ”Caci sunt bordeie fara foc / Si maine e Craciun...”     Nicaieri, ca in bordeiele noastre subterane si fara foc, aceasta colinda nu este mai adevarata! Atras de hohote, apare plutonierul Szucs. In fata acestei scene impresionante, omul acesta, caruia ii era interzis sentimentul de mila, incearca sa o linisteasca. In vocea lui razbate o vibratie emotiva. Nici cel mai crud om nu poate ramane insensibil in fata acestui spectacol, in care o adolescenta plange in seara de Craciun, in bezna vizuinii ingrozitoare in care a fost aruncata.     In aceasta noapte, parintii nostri, cu siguranta plang si ei. Plansul disperarii nemangaiate. In aceasta epoca de ofensiva mondiala a comunismului, sa stii ca fiul si fiica stau incatusati in beciurile lugubre ale institutiei temute, care prin simpla pronuntare a numelui provoaca fiori, nu poate sa nasca decat groaza si disperare.      Universul nostru se reduce la acest capat de beci, unde ne privim printr-o deschizatura in zid si ne induiosam la o Sarbatoare care pare a nu mai fi pentru noi. Dimpotriva, este cea mai apropiata noua, deoarece scandura priciului pe care ni se anchilozeaza oasele inghetate este sora buna cu scandura ieslei din Betleem. Oare nu din intunericul pesterii a tasnit Raza mantuirii?"