Ce are asta de-a face cu mine?

Descriere

Cu cateva saptamani inainte de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Contesa Margit Thyssen-Batthyany organizeaza un bal la castelul familiei din localitatea austriaca Rechnitz. La miezul noptii, oaspetii pleaca si impusca 180 de evrei care asteapta intr-o gara sa fie transportati in lagar.    Auzind povestea lui Tante Margit, scriitorul german Maxim Biller il intreaba pe Batthyany: „Dar ce au toate acestea de-a face cu tine?”, lucru care il determina pe autor sa inceapa sa caute raspunsuri. Calatoriile sale il poarta prin vechea Ungarie, prin Austria postbelica, prin Elvetia zilelor noastre si prin Gulagul siberian.    Autorul ajunge de pe canapeaua unui psihanalist care fumeaza pipa, in sufrageria unei supravietuitoare a Holocaustului de la Buenos Aires. Astfel, Batthyany descopera un secret care ii schimba cu totul perspectiva asupra familiei sale, dar si asupra lui insusi.      „Tante Margit a fost declansatorul calatoriei mele de-a lungul istoriei. Datorita ei am inceput sa ma interesez pentru intaia oara de originile mele. Masacrul a 180 de evrei a fost evenimentul care m-a apropiat de familia mea.    La inceputul investigatiilor, am vrut sa aflu ce se intamplase cu adevarat. Am cercetat arhivele, am scris scrisori, am citit dosarele din procesul Rechnitz si m-am intrebat ce membru al familiei noastre stia despre crima si de ce nu vorbea nimeni despre asta. Bunicii mei discutasera de nenumarate ori despre matusi decedate, despre hachitele vreunui unchi, despre gloria apusa a Ungariei, pe cand oamenii inca aveau maniere si bun gust. Cum de nu a suflat nimeni nicio vorba despre Rechnitz? Cum de nu mentionase nimeni groapa comuna de acolo?” Fragment din carte: "Intr-o duminica, in primavara lui 2009, m-am dus prima oara la Rechnitz, pentru a afla ce legatura avea matusa mea cu acea crima. Am ajuns la Viena, dis-de-dimineata, cu trenul de la Zurich, am inchiriat o masina, trecand prin paduri si pe langa vii inca pline de struguri mici si tari. Rechnitz nu este o localitate frumoasa, nu e nimic mai mult decat o strada principala, in dreptul careia stau insirate, pe stanga si pe dreapta, case scunde cu ferestre inguste mascate de draperii impenetrabile. Nu are vreun punct central sau vreo piata, iar castelul pe care industriasul german si colectionarul de arta putred de bogat Heinrich Thyssen l-a trecut pe numele fiicei sale, Margit - Tante Margit a noastra nu mai exista. Rusii l-au bombardat cand au invadat Austria, in 1945, iar locatarii sai au plecat, luand cu ei toata mobila, tablourile si covoarele. In fiecare an, Asociatia Refugius organizeaza o ceremonie de comemorare a evreilor ucisi. La intrarea in localitate, la Kreuzstadl, locul presupus al odioasei fapte, devenit astazi memorial, oamenii canta si se roaga. Nu trebuie sa uitam niciodata crima petrecuta aici - s-a spus si la ceremonia din acel an. M-am asezat oarecum deoparte, in fond nu cunosteam pe nimeni. "