Scrisori de dragoste pentru cei plecati
Descriere
Totul incepe cu o simpla tema la engleza: Scrie o scrisoare unei persoane care nu mai e in viata. Laurel alege sa-i scrie lui Kurt Cobain fiindca era cantaretul preferat al surorii sale, May. Si a murit tanar, intocmai ca May. Curand, Laurel isi face un obicei din a scrie scrisori unor oameni speciali care nu mai sunt – printre care Janis Joplin, Heath Ledger, Amelia Earhart sau Amy Winehouse. Treptat, scrisorile se transforma in jurnalul emotionant al unei adolescente care incearca sa faca fata vietii de liceu, despartirii dureroase a parintilor ei, primei iubiri si, cel mai apasator, pierderii surorii sale mai mari. Doar daca va incepe sa o vada pe sora ei asa cum a fost cu adevarat – o fata incantatoare, imprevizibila, dar cu foarte multe probleme – va putea Laurel sa se impace cu sine si sa spuna adevarul despre acea noapte de cosmar care i-a marcat viata pentru totdeauna. Fragment din roman: “Apoi ceva s-a schimbat. S-a intamplat dupa ce May a inceput sa ma ia cu ea la filme. Incepuseram jocul. Mi-a venit randul si m-am intins pe asfalt. Linistea pe care am simtit-o a fost oarecum altfel. Ca si cum nimic nu ma putea atinge. Trebuia doar sa astept, sa astept sa vina masina. Si cand am auzit-o luand coltul, nu mi-a mai fost deloc frica. Puteam sa-mi dau seama exact unde se afla. N-aveam nevoie sa ma uit. Imi imaginam strada, masina mergand. Era in fata la familia Ferguson. Apoi la Padilla, la Blair, la Wunder — stiam exact cat de aproape sau cat de departe. A ajuns in fata casei lui Carl si a lui Mark. Am auzit cum May a inceput sa strige: - Laurel! Da-te la o parte! Dar mai puteam sa stau putin. Am asteptat inca o clipa. Apoi m-am rostogolit, m-am ridicat si am fugit, vazand masina cum a trecut vajaind pe langa mine. Cand m-am urcat pe trotuar, May mi-a zis: - Laurel! Ce naiba ai avut in cap?! Parea ca se speriase foarte tare. La fel cum ma speriam si eu din cauza ei. Imi imaginasem ca Mark o sa fie mandru. Ca o sa batem palma. Dar el era alb la fata ca o fantoma. May m-a imbratisat. - Sa nu mai faci asta niciodata! m-a certat ea. - Dar am castigat, nu? - Da, ai castigat, a zis May cu rasuflarea taiata. Dupa intamplarea aceea, nu cred c-am mai jucat vreodata. Si am inteles ca, in mod clar, Mark n-o sa ma mai iubeasca niciodata. Ma schimbasem. Auzeam ecoul vocii lui Sky rasunandu-mi in urechi. Ce mama naibii faci acolo? Nu ma opream din alergat, nu stiam ca pot alerga atat de repede, tragand cu nesat in piept aerul rece. Pe strazile din cartier, peste umbrele pe care le aruncau ramurile incovoiate ale copacilor, pe langa casele aliniate, in care parea sigur sa te adapostesti. Pana cand tot ce mai auzeam era propria mea respiratie, la fel de puternica precum vuietul oceanului."
