Arta interviului

Descriere

In Arta interviului, Lawrence Grobel povesteste cele mai interesante intamplari din cariera sa, dar si cele mai savuroase momente din lista sa lunga de interviuri cu actori care au primit Premiul Oscar, cu scriitori laureati ai Premiului Pulitzer sau cu sportivi celebri. Grobel explica pas cu pas ce presupune un interviu – de la munca de documentare, la retusurile finale –, astfel ca Arta interviului va fi un rasfat atat pentru jurnalisti, cat si pentru devoratorii de cultura. Asta noapte am avut un vis – se facea ca interviul pe care il facem acum avea atat de mult succes incat mi s-a propus sa ma las de actorie si sa fac interviuri. Si m-am gandit la cum o sa calatorim noi in jurul lumii pentru a face interviuri – ne astepta un periplu de sase saptamani, cu cate trei interviuri pe zi. Al Pacino, intr-un interviu cu Lawrence Grobel Larry Grobel, celebru in randul jurnalistilor si numit „intervievatorul intervievatorilor”, a scris nenumarate biografii – printre care Truman Capote, Marlon Brando, James Michener si familia Houston – si articole pentru Rolling Stone, Playboy si New York Times. Si-a petrecut cei 30 de ani de cariera incercand sa convinga persoane dificile sa vorbeasca deschis. In Arta interviului, autorul ofera tot felul de sfaturi despre cum poate fi obtinut un interviu bun si le ofera cititorilor o imagine de culise din timpul interviurilor sale, in cadrul carora a primit raspunsuri savuroase cum ar fi: Anthony Hopkins: Mie nu-mi place Shakespeare. Prefer Malibu.  Mel Gibson: Feministele nu ma plac, dar nici eu nu le plac pe ele.  Drew Barrymore: Ma rog la Dumnezeu ca atunci cand mor prietenii sa-mi fure trupul de la morga si sa dea o petrecere.  Bob Knight: Vreau sa pleci de aici. Si vreau si nenorocitele alea de casete!  Anthony Kiedis: In 1973, cand aveam doar 11 ani, am fumat iarba cu tata... S-a gandit ca astfel imi va oferi posibilitatea unei experiente revelatoare asa cum alte dati imi oferea romanele lui Hemingway sau filmele lui Woody Allen. „Interviul – conversatia in care unul intreaba si‑l asculta pe celalalt – e baza relatiilor interumane. Din acest motiv cred ca Arta interviului nu este o carte doar pentru jurnalisti sau pentru oamenii din comunicare, ci si pentru cei care vor sa invete sa‑i asculte pe ceilalti ca sa inceapa sa fie ascultati.” – Cristina Bazavan, din prefata editiei in limba romana Fragment din carte: "Cum sa-i faci pe cei carora le iei interviu sa aiba incredere in tine Sa luam o situatie: esti pe punctul de a te intalni cu cel caruia ii vei lua interviul. Interlocutorul tau e prudent - in fond, este pe cale sa-si puna sufletul in mainile tale. E posibil sa fi citit cate ceva din interviurile tale anterioare, dar nu te cunoaste personal. S-a ars de cateva ori inainte si nu are incredere in tine, dar e firesc sa fie asa. Ii zambesti. Daca ai timp, povesteste-i ceva personal - fa tot ce poti ca sa se relaxeze. Nu incepe sa iei notite din primul moment, nu porni imediat reportofonul, stati vorba, pur si simplu. Incearca sa-i demonstrezi ca nu esti un monstru, ca nu-i esti dusman, ca nu te afli acolo ca sa-ti cladesti reputatia pe seama remarcilor lui egoiste si rautacioase. Esti acolo doar ca sa-ti faci cat mai bine meseria si vrei ca interlocutorul sa coopereze cu tine, tot asa cum coopereaza cu un partener de afaceri sau cu un regizor. Daca totusi nu reusesti sa-i castigi increderea, incearca macar sa obtii cateva afirmatii egoiste si rautacioase, pentru ca altfel interviul va fi plictisitor si tern si s-ar putea ca pe viitor sa nu mai capeti alte angajamente. Vorbind despre vremurile in care era un singuratic, Warren Beatty mi-a spus ca majoritatea jurnalistilor cu care statuse de vorba nu voiau doar sa-i ia un interviu; adesea aveau cate un scenariu pe care isi doreau ca el sa-l citeasca sau experiente fizice pe care sperau sa le impartaseasca cu el. In cele din urma, Beatty ajunsese sa se teama de oricine voia sa stea de vorba cu el. Si nu e singurul. Pe de alta parte, cine l-ar putea invinovati pe jurnalistul care scrisese acel scenariu, care i-ar fi putut aduce o gramada de bani, odata ce o mare vedeta ar fi jucat in filmul facut dupa el? In fond, jurnalistul ajunsese sa intervieveze una dintre acele vedete care i-ar fi putut schimba viata, asa ca de ce sa nu-i arate si scenariul cu pricina, odata interviul incheiat? Fireste ca vedeta respectiva va fi politicoasa si va spune ca-l va citi. In fond, tocmai ce a stat de vorba cu tine o ora sau doua pentru interviul pe care il doreste ziarul sau revista la care lucrezi si n-ar vrea sa te supere spunandu-ti adevarul: anume, ca nu-ti va citi scenariul si ca, de fapt, il scoate din sarite ca i l-ai adus. "