Leaganul pisicii

Descriere

    Leaganul pisicii, unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Kurt Vonnegut, scris in aceeasi forma satirica ce l-a consacrat, este un comentariu asupra omului modern si a nebuniei lui. John, un tanar scriitor fascinat de Felix Hoenikker, asa-zisul creator al bombei atomice, porneste pe urmele unuia dintre fiii savantului. Ajungand pana pe exotica insula San Lorenzo, el descopera si un alt secret al omului de stiinta: Gheata-9, o arma chimica amenintatoare pentru intreaga omenire.     Leaganul pisicii ramane una dintre cele mai importante scrieri ale secolului XX si o dovada in plus, daca mai era nevoie, a maiestriei lui Vonnegut.     Fragment din roman:       “Odata deschis acordeonul de plastic, Angela nu avea de gand sa-l inchida pana cand cineva nu avea sa se uite la toate fotografiile.     - Aici sunt toti cei pe care ii iubesc, declara ea.     Asa ca m-am uitat la oamenii pe care ii iubea. Toate imaginile pe care le capturase in folie, asemenea unor gaze fosilizate in chihlimbar, infatisau o mare parte din karass-ul nostru. Printre ele nu era nici un gargalonist.     Erau multe fotografii ale lui Felix Hoenikker, parintele bombei atomice, parintele a trei copii, parintele ghetii-9. Era un om marunt, tata prezumtiv al unui pitic si al unci uriase.     Dintre toate fotografiile batranului aflate in colectia de fosile a Angelei, cel mai mult mi-a placut una care il infatisa infofolit, cu hanorac, fular, galosi si o caciula tricotata cu un mot mare in crestet.     Angela mi-a spus, cu o voce gatuita, ca fotografia fusese facuta in Hyannis, cu doar trei ore inainte sa moara. Un fotograf de presa il recunoscuse in spiridusul Cracinului pe marele om de stiinta.     - Tatal dumneavoastra a murit in spital?     - Nu! A murit la cabana, cu fata indreptata spre ocean, intr-un fotoliu de rachita marc si alb. Newt si Frank iesisera sa se plimbe pe plaja prin ninsoare...      - Era o ninsoare foarte calda, spuse Newt. Parca am fi mers printre petale de flori de portocal. Era foarte ciudat. In celelalte cabane nu mai era nimeni...     - Cabana noastra era singura incalzita, preciza Angela.     - Nu mai era nimeni, pe o raza de cativa kilometri, isi aminti Newt visator, iar pe plaja, eu si Frank am dat peste un caine negru, un labrador. Ii aruncam bete in mare si el le-aducea inapoi.     - Plecasem in sat sa cumpar becuri pentru instalatia de brad. Intotdeauna am avut pom de Craciun.     - Tatalui dumneavoastra ii placea sa aiba brad de Craciun?     - N-a pomenit niciodata nimic in legatura cu asta, spuse Newt.     - Cred ca-i placea, zise Angela. insa nu era prea comunicativ. Asa e felul unora."