Fratii Karamazov

Descriere

… un autor a carui compasiune crestineasca se indreapta mai degraba spre suferinta umana,  pacat, viciu, spre profunzimile desfraului si crimei decat spre nobletea trupului si sufletului. - Thomas Mann Fratii Karamazov este cel mai puternic roman al lui Dostoievski si aici trebuie cautat geniul sau.  Mi s-a parut ca exista in aceasta opera o relatie mai profunda cu Shakespeare decat a lasat critica sa se inteleaga. - Harold Bloom Carte recomandata de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".     Fragment din roman:       “Mitea isi continua marturisirile ceva mai temperat, desi se vedea clar ca isi da toata silinta sa nu omita cumva vreun amanunt. Povesti cum sarise peste gard in gradina tatalui sau, cum se apropiase tiptil de casa si tot ce se intamplase apoi sub fereastra. Clar si raspicat, ca si cand ar fi cautat sa cizeleze fiecare cuvant in parte, zugravi sentimentele pe care le incercase in clipele acelea cand ardea de nerabdare sa afle daca Grusenka era sau nu inauntru. I se paru curios ca atat procurorul, cat si judecatorul de instructie il ascultau de asta data cu un aer cat se poate de rezervat, uitandu-se la el cu niste priviri inghetate si invrednicindu-se rareori sa-i puna cate o intrebare. Mitea nu izbutea sa descifreze nimic pe figurile lor. „S-au suparat, se simt jigniti probabil, dracu' sa-i pieptene!" isi spuse el. Cand le destainui cum ii trecuse prin gand, in cele din urma, sa recurga la semnalul prin care batranul urma sa fie anuntat in cazul cand ar fi venit Grusenka, nici procurorul, nici judecatorul nu acordara vreo atentie cuvantului semnal, ca si cum nici nu l-ar fi auzit. Lipsa lor de curiozitate avu darul sa-l intrige pe Mitea. Ajunse, in sfarsit, la momentul cand il  vazuse pe taica-sau aplecandu-se pe fereastra si cand, involburat de o ura naprasnica, smucise pisalogul din buzunar. Mitea facu o pauza si, cum sedea asa, privind din profil peretele din fata lui, isi dadea seama ca-n vremea asta cei doi anchetatori il sorbeau din ochi.     - Si atunci, zise judecatorul, ai scos arma si... Si pe urma ce s-a mai intamplat?     - Pe urma ? Pe urma l-am ucis... I-am dat una cu pisalogul in tampla si i-am spart capul... Asta ar fi versiunea dumneavoastra! izbucni el, scaparand fulgere de indignare din ochi. Mania ce se stinsese o clipa in sufletul lui se dezlantui de asta data cu o forta nestavilita."