Furia Aurie

Descriere

Darrow e nevoit sa lupte in apararea barbatului care i-a spanzurat sotia, sa fie cel mai bun dintre lancierii lui. Pe fondul unui adevarat razboi civil declansat in sanul Auriilor, intr-un fundal desprins din Razboiul stelelor, eroul nu trebuie sa piarda niciun moment din vedere adevaratul lui scop: revolutionarea Societatii care inrobeste Culorile considerate inferioare. In randul dusmanilor sai, Darrow reuseste sa gaseasca prietenie, respect, ba chiar si dragoste. Insa cine ar mai ramane alaturi de el daca adevarata lui identitate ar iesi la iveala?   „Brown are personaje multidimensionale si un ochi de regizor de Hollywood pentru explozii, dar cea mai impresionanta reusita a lui e constructia subiectului. Ca o masinarie fin calibrata menita sa sara in aer, fiecare actiune pare sa curga in urmatoarea.“ NPR   „Captivanta... Cu Furia Aurie, Brown ocoleste acea scadere in intensitate specifica volumelor de mijloc ale trilogiilor, oferindu-i romanului niste rasturnari de situatie distopice la care te-ai astepta mai degraba de la un ultim volum.“ Entertainment Weekly   „Intr-un curant, Furia Aurie e uluitoare.“ Tor.com Fragment din roman: "Bresa Pe ecranul tactic se vad cele sase distrugatoare abile invartindu-se in jurul singurei mele nave de razboi. Peste Albastri se lasa o tacere sinistra in timp ce functiile razboiului intra in actiune. In zona prin care mintile lor plutesc acum, cuvintele sunt mai lente decat aisbergurile. Locotenentii mei monitorizeaza flota. In oricare alta situatie s-ar fi aflat pe propriile lor distrugatoare sau ar fi condus oameni in navete-capuse, dar acum, in momentul victoriei, imi vreau prietenii aproape. Si totusi, chiar si cu ei atat de aproape simt separarea, marea prapastie care se casca intre lumea lor si lumea mea. — Detectez rachete, spune un Albastru de la comenzi. Puntea nu izbucneste in actiune. Nicio lumina de avertizare nu panicheaza echipajul. Niciun strigat nu sparge tacerea. Albastrii sunt niste specimene de gheata, crescuti de la nastere in Secte comune unde sunt invatati sa imbratiseze logica si sa-si indeplineasca sarcinile cu o riguroasa eficienta. Se spune adesea ca sunt mai mult computere decat oameni. Spatiul intunecat de dincolo de hublouri infloreste-n lumina laptoasa a micro-exploziilor. Armele noastre defensive creeaza un mare paravan de nori albi si anosti. Rachetele care se apropie explodeaza in timp ce barajul de artilerie le detoneaza prematur incarcatura. Una dintre ele reuseste sa treaca, iar un distrugator indepartat se zguduie din cauza exploziei nucleare simulate. Oamenii s-ar ingramadi sa scape din el. Exploziile ar putea face gauri in carena de metal permitand oxigenului arzand sa sara asemenea sangelui dintr-o balena, pentru ca apoi, sa fie din nou inghitit de-ntuneric. Dar asta e un joc de razboi, si nu ne dau focoase nucleare adevarate. Cele mai mortale arme de aici sunt studentii. Pierdem inca o nava cand salve de proiectile electromagnetice trec prin barajul nostru defensiv. "