Viata secreta a albinelor

Descriere

Virsta recomandata: 14+ Traducere din limba engleza si note de Victor Ghica Roman ecranizat in 2008, intr-o productie cu Dakota Fanning, Alicia Keys si Paul Bettany in rolurile principale, in regia Ginei Prince-Bythewood. Povestea unei tinere orfane care descopera ca dragostea poate fi gasita in cele mai neasteptate locuri. - The Washington Post Lily Owens are paisprezece ani si o singura prietena de cind mama ei nu mai e: o servitoare de culoare doldora de idei trasnite, Rosaleen. Sa fii afro-american in Carolina de Sud a anilor 1960 nu-i deloc usor, asa ca, in ziua in care Rosaleen nu mai poate rabda si ii insulta pe citiva rasisti inversunati din tinut, Lily se hotaraste: au sa fuga amindoua in oraselul Tiburon, unde s-ar putea sa existe ceva care sa lamureasca disparitia misterioasa a mamei. Gasesc adapost in casa unui trio excentric: trei surori afro-americane care cresc albine si se inchina la Madona Neagra. De acum, calatoria lui Lily poate sa inceapa. O carte fantastica, cu aura unui roman detectivistic si impregnata de magia povestilor cu fantome ale lui Joanne Harris. - The Telegraph Capitolele danseaza pe marginea realismului magic si amesteca fabulosul cu realitatea, dind nastere unei calatorii minunate. - Richmond Times Dispatch O saga plina de caldura despre o tinara aflata in cautarea adevarului. - Publishers Weekly Fragment din cartea "Viata secreta a albinelor" de Sue Monk Kidd: "Lumina se revarsa printr-o spartura in norii tiviti cu rosu; am luat-o catre rasarit pe o carare care pornea din spatele magaziei si se pierdea printre copaci. Am trecut pe langa un carucior de copil plin cu unelte de gradinarit. M-am odihnit putin langa un strat de rosii, legate de araci cu bucati de furtun. Printre rosii, cresteau carciumarese si gladiole purpurii, incovoiate catre pamant.  Se vedea ca le placeau pasarile celor trei surori. Am descoperit un mic bazin de beton, cu apa cristalina, inconjurat de gramezi peste gramezi de mancare pentru pasari - tartacute uscate si conuri de pin unse din belsug cu unt de arahide.  La marginea padurii, am dat peste un zid de piatra care abia daca imi ajungea pana la genunchi, dar care se intindea pe aproape cincizeci de metri. Era putin curbat si, la un moment dat, se oprea brusc. Nu parea sa aiba vreun rost. Apoi am vazut bucatelele de hartie impaturita, varate printre pietre. Am inconjurat zidul si era la fel peste tot - sute de bucatele de hartie.  Am luat una si am deschis-o, dar scrisul devenise de necitit din pricina ploii. Am luat alta. „Birmingham, 15 septembrie, patru ingerasi morti:` Am impaturit-o si am pus-o la loc, simtindu-ma de parca as fi facut ceva rau."