Ce nu stia Darwin. Elucidarea celui mai mare mister al evolutiei

Descriere

    Teoria selectiei naturale a lui Darwin ne explica exact cum sunt pastrate pe parcursul timpului adaptarile folositoare. Dar Darwin nu a reusit sa isi dea seama care este cel mai mare mister al evolutiei. Dupa cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, selectia naturala poate explica supravietiurea celui mai puternic, dar nu poate explica aparitia celui mai puternic.     Pot mutatiile genetice, care au avut loc intr-un interval de 3,8 miliarde de ani, sa fie cu adevarat responsabile de aparitia aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacitatii de camuflare si de digerare a lactozei, de fotosinteza si de restul minunilor create de natura? Si, daca raspunsul este nu, care este mecanismul care explica viteza si eficienta evolutiei?     In Ce nu stia Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetari pentru a prezenta piesa lipsa din teoria lui Darwin. Folosind tehnologii experimentale si computationale de neimaginat pana acum, el a descoperit ca adaptarile nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care ii permit naturii sa descopere noi molecule si mecanisme intr-o fractiune din timpul necesar unor variatii intamplatoare.      Fragment din volum:       “Cand moleculele potrivite se apropie suficient de mult, in cele din urma au loc reactiile chimice necesare pentru a produce energie si unitatile structurale ale vietii. Insa “in cele din urma” poate insemna un timp indelungat, foarte indelungat. Unele dintre reactiile chimice ale vietii ar necesita mii de ani pentru a se produce fara ajutor. Din acest motiv, metabolismul are nevoie de catalizatori, molecule al caror rol principal este acela de a accelera reactiile chimice. Catalizatorii au o proprietate remarcabila: sub efectul caldurii - ciocnirile si vibratiile neincetate ale atomilor si ale moleculelor -, ei pot aranja alte molecule astfel incat componentele lor atomice sa intre in contact si sa reactioneze, in timp ce ei insisi raman deasupra ciocnirilor si nu sunt consumati in timpul reactiei. Catalizatorii sunt acceleratori pentru focul metabolismului. Principala lor sarcina este sa reduca energia de activare pentru o anumita reactie chimica si sa o accelereze de mai multe ori. Catalizatorii metabolismului modern sunt proteinele enzime, agenti chimici extrem de eficienti si de sofisticati, fiecare dintre ei fiind specific unei anumite reactii, unii accelerand reactiile de peste un trilion de ori. Organismele noastre gazduiesc mii de astfel de catalizatori. Ceea ce e foarte bine. Daca unul dintre ei ar da gres, am muri, stingandu-ne precum unul dintre replicatorii primordiali ramasi fara hrana.      Insa acum 3,8 miliarde de ani, proteinele catalizatoare nu fusesera inca inventate. „Micile bazine calde" ale lui Darwin nu reprezinta o sursa buna de catalizatori, acesta fiind unul dintre motivele pentru care oamenii de stiinta si-au pierdut interesul fata de ele. Un altul este ca doua molecule trebuie sa se intalneasca inainte sa poata reactiona. Deoarece moleculele se agita haotic prin apa sub efectul vibratiilor atomice ale caldurii, intalnirile intre ele sunt evenimente intamplatoare, iar probabilitatea acestora este direct proportionala cu numarul de molecule dintr-un volum de apa dat. Daca sunt prea putine molecule, atunci si reactiile vor fi prea putine."