Sun Tzu si arta afacerilor. 6 principii strategice pentru manageri

Descriere

    CUM SA APLICAM CU SUCCES IN AFACERI STRATEGIILE DIN ARTA RAZBOIULUI       Acum peste doua mii de ani, faimosul general chinez Sun Tzu a scris lucrarea clasica de strategie militara Arta razboiului, pentru a transmite mai departe intelepciunea dobandita in anii de batalii. Iar pentru ca domeniul afacerilor, ca si razboiul, este unul dinamic, cu ritm alert si impune folosirea eficienta a unor resurse limitate, directorii moderni de organizatii au de castigat daca stiu cum sa valorifice invataturile lui Sun Tzu. Pornind de la exemplele reale ale unor firme precum General Electric, Microsoft, AT&T, BMW, Southwest Airlines, FedEx, Mark R. McNeilly ne arata cum pot fi adaptate cu succes principiile militare la lumea corporatista de astazi, ca sa evitam capcanele managementului si sa obtinem avantaj competitiv pe termen lung:   - Castiga totul fara lupta   - Evita punctele forte, ataca punctele slabe   - Inducere in eroare si cunoastere anticipate   - Viteza si pregatire   - Modeleaza-ti oponentul   - Leadership bazat pe caracter     Mark R. McNeilly este lector universitar la Universitatea statului Carolina de Nord, Chapel Hill, unde preda marketing.       Fragment din volum:       “Din nefericire, incepand cu al Doilea Razboi Mondial, serviciile de informatii din Statele Unite au avut numeroase esecuri. Printre acestea se numara, desigur, Pearl Harbor, dar lista surprizelor include si atacul nemtilor din cadrul ofensivei din Ardeni, interventia Chinei in Coreea, ofensiva comunista din timpul sarbatorii Tet in Vietnam si atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.     La data aparitiei acestei carti, ultimul mare esec al serviciilor americane de informatii este cel legat de armele de distrugere in masa din Irak. Agentiile americane de informatii au ajuns la concluzia ca Irakul, sub conducerea lui Saddam Hussein, isi refacuse arsenalul chimic, nuclear si biologic, insa, in realitate, nici una dintre aceste presupuneri nu era corecta. Ipoteza existentei unui program nuclear se baza pe faptul ca Irakul cumpara tuburi de aluminiu dur, folosit in general la constructia de centrifugi pentru uraniu imbogatit. In realitate, aceste tuburi urmau sa fie folosite pentru o arma de artilerie. Ipoteza legata de armele biologice se baza pe informatii eronate, furnizate de o sursa (al carei nume de cod era, in mod interesant, „Inselatorul") care a inventat aceste date. Capacitatea de a produce arme biologice nu exista. Analiza cu privire la armele chimice era la randul ei gresita, formulata pe baza unor evaluari inexacte ale imaginilor prin satelit, precum si pe baza unor semnale si a informatiilor secrete.     Doua motive-cheie pentru esecul serviciilor de informatii au fost urmatoarele: 1) analistii au permis ca aceste date sa le confirme ipoteza ca Irakul isi refacea arsenalul de arme de distrugere in masa si 2) intelegerea gresita a viziunii lui Saddam Hussein asupra lumii. Deoarece pentru dictatorul irakian cea mai mare amenintare era Iranul si spera sa descurajeze regimul islamic, Hussein voia sa dea de inteles ca Irakul avea potentialul de a produce arme de distrugere in masa. Nu si-a dat seama ca proiectarea acestei perceptii, filtrata de agentiile americane de informatii, avea sa duca la razboi. Neintelegand modul de gandire al lui Saddam, analistii americani au luat in cele din urma decizia gresita."