Un spion printre prieteni

Descriere

    S-au scris foarte multe despre Kim Philby, inclusiv opera nepretuita si inovatoare a unor scriitori precum Patrick Seale, Phillip Knightley, Tom Bower, Anthony Cave Brown si Genrikg Borovik. Insa Philby ramane pentru multi cititori ceva opac, la fel ca Razboiul Rece, la care se face deseori aluzie, dar care este foarte putin inteles. Aceasta nu este o noua biografie a lui Kim Philby. E, mai degraba, o incercare de a descrie un anumit tip de prietenie care a jucat un rol important in istorie, prezentat sub forma de naratiune. Este vorba mai putin despre politica, ideologii si responsabilitate si mai mult despre personalitate, caracter si o relatie tipic britanica ce nu a mai fost explorata pana acum. Dat fiind ca dosarele MI6, CIA si KGB raman secrete, multe materiale-sursa sunt secundare: dovada existentei tertilor, deseori exprimata in retrospectiva. Spionii au un talent deosebit de a-si aminti trecutul in mod eronat, iar protagonistii din aceasta poveste sunt toti vinovati, intr-o anumita masura, de distorsionarea propriilor povesti. Multe dintre „datele“ din cazul lui Philby fac inca subiectul unor dispute aprinse, iar teoriile, conspirative, si nu numai, abunda. Cartea nu se vrea a fi un ultim cuvant despre Kim Philby. De fapt, incearca sa spuna povestea in alt fel, prin prisma prieteniei personale si poate chiar sa ajunga la o noua intelegere a celui mai remarcabil spion al timpurilor moderne.     Fragment din volum:       “Odata cu instaurarea pacii, locuitorii lumii secrete au aparut in noul peisaj politic invadat de nesiguranta si plin de oportunitati. James Angleton, anticomunist pana in maduva oaselor, era incantat de ideea de a se lupta cu mecanismul sovietic de spionaj. „Credeam ca suntem la inceputul unui nou mileniu", a remarcat el mai tarziu. Nicholas Elliott a trecut usor de la ura impotriva nazismului la cea fata de comunism; amandoua amenintau stilul de viata britanic pe care-l pretuia, asadar, amandoua erau malefice. In mintea lui Elliott, amenintarea venita din Rusia reprezenta o alegere clara: „Continuarea unei civilizatii in care sa poti trai sau Armaghedonul". Si pentru Kim Philby s-au schimbat frontierele politice, insa nu si convingerile sale. In cea mai mare parte a razboiului, spionase pentru aliatul Marii Britanii, acum spiona pentru dusmanul declarat al Regatului Unit si inca din inima mecanismului informativ al tarii.     Elliott s-a lansat in rolul sau de spion-sef pentru Marea Britanie in Elvetia suprasaturata de spioni cu entuziasmul unui scolar - ceea ce, in multe privinte, inca era. Acum era sot si tata (fiul sau, Mark, avea sa se nasca in 1947) si avea o cariera de ofiter al serviciilor de informatii, angajat al MI6 cu responsabilitati uriase, dar inca mai exista in el ceva copilaresc, o combinatie atragatoare de viclenie si naivitate, croindu-si bucuros drum prin nisipurile miscatoare morale si etice ale spionajului. Gasea ca provocarea de a aduna informatii nu era doar neplacuta, ci deseori absurda. „Fac asta pentru hohotele de ras", spunea el. Stia ca tendinta lui de a vedea partea amuzanta din cea mai neagra situatie era „un mecanism de aparare", o modalitate de a tine realitatea la distanta prin glume, cu cat mai obscene, cu atat mai bine. Caracterul lui Elliott era o combinatie specific englezeasca intre cumpatare si lipsa de conventionalism, intre conservatorism si ciudatenie: era popular printre colegi, caci era mereu curtenitor si nu ridica niciodata tonul. „Abuzul verbal nu este o cale buna de urmat, a spus candva. Poate doar atunci cand ai de-a face cu nemti."