Fantastica familie Whipple

Descriere

    Toti membrii familiei Whipple au stabilit cel putin un record mondial. Toti, in afara de Arthur, care, la 11 ani, este singurul din Familia cu cele mai multe recorduri mondiale stabilite din lume care pare a nu avea nimic in comun cu fratii si parintii sai fantastici. Cu toate acestea, Arthur incearca din rasputeri sa devina campion la... orice, de la Cea mai lunga perioada petrecuta fara a clipi pana la Cele mai multe pocnituri de bici in timp ce balansezi o sticla de lapte pe cap. In ciuda dezamagirilor, cand familia sa este amenintata de un val de nereusite si un cuplu de raufacatori iesiti (bineinteles) din comun, Arthur ar putea deveni singura speranta a fantasticei familii Whipple.       Fragment din roman:       “Se auzi un poc si varful biciului se opri la c centimetri distanta de buton.     Arthur pocni iarasi din bici — dar esua din nou.     Spre deosebire de incercarea ghinionista de mai devreme de a bate recordul, nu-i mai lipsea acum decat o lovitura bine plasata ca sa reuseasca — dar Arthur isi dadu seama ca ceea ce isi dorea era libertatea si usurinta de a pocni din bici la intamplare de vreo noua sute de ori.     Dupa sapte incercari, Arthur incepu sa se apropie de tinta — dar tot nu reusea sa ajunga la buton. Privi in stanga si tresari speriat.     Surioara lui Lenora avea fata stalcita de cadrul din sarma aflat in spatele ventilatorului ei. Panglica mare si galbena pe care o avea in par ajunsese intre lamele si acum o tragea de cap fara mila Rasfirand degetele si lipindu-si palma de cadrul cu spatii largi, Lenora se chinuia sa-si desprinda fata de lama care se invarte pe cealalta parte.     Arthur gafaia panicat. Nu mai avea incercari la dispozitie. Daca nu voia ca micuta Lenora sa fie mutilata, lovitura urmatoare trebuia sa fie decisiva.     Baiatul fixa cu privirea butonul rosu ca focul.     Cu forta adunata nu numai intr-un brat, ci in tot corpul, Arthur trimise coada biciului spre tinta.     Coarda serpuita se smuci in spate, se opri o clipa in aer — apoi tasni si isi lovi mortal prada.     Arthur privi plin de incantare cum lumina rosie intermitenta se stinge. Sunetul clar al incetinirii umplu aerul si ventilatoarele se oprira.      Reusise.     Dar nu mai apuca sa se bucure, fiindca avu deodata o senzatie ciudata. De fapt, era senzatia caderii.     Din pricina ultimei miscari, calcase dincolo de marginea craniului elefantului si plonjase spre scandurile aprinse de sub el, cu biciul fluturand in urma lui precum  Cea Mai Proasta Parasuta din Lume.     In scurt timp insa se vazu clar ca nu ii sunase inca ceasuI. Simti o presiune in jurul taliei si — desi organele lui primira mai tarziu mesajul — trupul ii ramase suspendat in aer la un metru si jumatate distanta de pamant."