Chemarea strabunilor

Descriere

 Repovestire dupa Jack London   Buck este un caine tanar, care creste ca animal favorit al unei familii iubitoare din California. Insa viata lui ia o intorsatura neasteptata cand este vandut de un servitor necinstit si dus in Nordul indepartat. Teritoriul rece si salbatic este crud si nemilos, locuit de lacomi cautatori de aur, de lupi salbatici si de indieni si mai salbatici.   Buck devine un caine de sanie, supus unei vieti cu greutati uriase. El isi da curand seama ca trebuie sa se intoarca la legea salbaticiei si sa invete sa supravietuiasca. Buck revine la caile strabunilor lui – folosindu-si viclenia, taria si ferocitatea ce zaceau in el in stare latenta – si devine cel mai puternic caine de sanie din Alaska. Poate el oare sa-si invinga impulsul de a se elibera din dominatia omului, pentru a raspunde chemarii strabunilor?     Fragment din roman:       “Fiara primitiva crestea tot mai puternica in Buck, in conditiile cumplite ale muncii in zapada. Dar cresterea era secreta. Era viclean, sigur pe el si controlat. Inca se obisnuia cu noua lui viata. Evita luptele cat ii statea in putinta. Era vigilent si rabdator, desi il ura pe Spitz. Pe de alta parte, Spitz nu pierdea nicio ocazie. Se straduia din rasputeri sa-l provoace pe Buck sa inceapa o lupta ce nu s-ar fi terminat decat cu moartea unuia dintre ei.     La sfarsitul acelei zile, au ridicat tabara pe malul lacului Le Barge. Spulberand zapada, intunericul si un viscol taios ii fortasera sa se opreasca. Locul nu era bun pentru tabara.     In spatele lor se ridica un perete vertical de stanca, iar Perrault si Francois erau obligati sa faca focul si sa doarma chiar pe gheata de pe lac. Buck isi facu culcus cald si confortabil chiar sub peretele care-i apara de viscol. Dar cand Buck se intoarse cu portia lui de peste, il gasi ocupat de Spitz, care maraia. Pana atunci, Buck evitase confruntarea cu dusmanul sau, dar acum era prea mult. Buck urla ca o fiara si se arunca asupra lui Spitz cu o furie care-i surprinse pe amandoi. Pana atunci, Spitz il considerase pe Buck un dulau neobisnuit de timid. Credea ca Buck era lasat in pace doar datorita marimii si greutatii. Si Francois fu surprins cand cei doi urlau langa culcus, dar isi dadu seama de ce se infruntau si il incuraja pe Buck. Si Spitz voia sa se bata. Urla de furie, gata sa atace in orice clipa. Buck era la fel de intaratat, dar precaut, invartindu-se in jurul dusmanului sau ca sa fie in avantaj. Dar chiar atunci se petrecu ceva neasteptat, iar lupta lor fu uitata pentru moment."