Te las să pleci

Descriere

    Totul s-a petrecut atat de repede. Oare n-ar fi putut face nimic ca sa impiedice dezastrul?     Intr-o fractiune de secunda, existenta Jennei Gray se transforma in cosmar. Singura ei speranta de a depasi momentul este sa se indeparteze de tot ce-i este familiar si s-o ia de la capat.     Cu o nevoie disperata de a se elibera, Jenna se refugiaza intr-o casuta uitata de lume pe coastele tarii Galilor, dar continua sa fie bantuita de temerile ei, de durere si de aminti­rile unei nopti cumplite de noiembrie care i-a schimbat viata pentru totdeauna.     Pas cu pas, Jenna intrezareste o sansa la fericire in viitorul ei. Dar trecutul o ajunge din urma si consecintele pot fi devastatoare…      Clare Mackintosh a lucrat doispre­zece ani in politie, apoi a fost jurna­list independent si consultant social media. Este fondatoarea Festivalului de Literatura Chipping Norton. In pre­zent este scriitoare profesionista        Fragment din roman:       “In intunericul masinii de politie imi permit sa pot plange. Lacrimi fierbinti imi cad peste pumnii stransi, in timp ce agentul vorbeste cu mine, nestraduindu-se prea tare sa-si ascunda dispretul din voce. Nu merit nimic altceva, dar asta nu inseamna ca este usor de suportat. Nici macar pentru o clipa nu am reusit sa mi-o scot pe mama lui Jacob din minte. Nu m-am oprit nicio secunda din a ma gandi la pierderea ei — o pierdere mult mai grea decat a mea. Ma urasc pe mine insami pentru cee ce-am facut.     Reusesc sa respir adanc si regulat, ascunzandu-mi suspinele; nu-mi doresc ca politistii sa-mi mai acorde atentie. Mi-i imaginez batand la usa lui Iestyn, iar obrajii mi se aprind de rusine. Vestea ca ies cu Patrick s-a raspandit cu mare iuteala prin sat. Poate ca si barfele despre acest scandal au inceput deja sa se imprastie.     Nimic nu poate fi mai rau decat expresia din ochii lui Patrick atunci cand am intrat in bucatarie insotita de politisti. Am citit tradare pe chipul lui la fel de clar daca ar fi fost scrisa cu litere de trei metri inaltime. Tot ce a crezut el despre mine a fost o minciuna, o minciuna elaborata pentru a-mi acoperi crima impardonabila. Nu-l pot condamna pentru privirea pe care mi-a aruncat-o. Ar fi trebuit sa fiu mai inteligenta si sa nu ma apropii prea mult de cineva — sa las pe altul sa se apropie de mine.     Deja am ajuns in suburbiile Bristolului. Trebuie sa-mi limpezesc gandurile. Ma vor duce intr-o camera de interogatorii, ma gandesc; imi vor sugera sa-mi angajez un avocat. Politia imi va pune intrebari, iar eu va trebui sa le raspund pe cat de calm voi reusi. N-o sa plang si nici n-o sa-mi caut scuze. Ma vor acuza, voi ajunge la tribunal si totul se va sfarsi. Se va face in sfarsit dreptate. Asa functioneaza lucrurile? Nu sunt sigura."