Spune-mi trei lucruri despre tine

Descriere

    In viata lui Jessie, totul merge anapoda. Sau cel putin asa i se pare in prima saptamana ca eleva a noului si ultra-intimidantului liceu privat din Los Angeles, pe care este nevoita sa il frecventeze. Dupa ce isi pierde mama, Jessie afla ca tatal ei s-a casatorit pe ascuns cu o femeie pe care a cunoscut-o pe internet. Din acest motiv, fata este fortata sa se mute din Chicago in cealalta parte a tarii, unde urmeaza sa traiasca alaturi de „monstrul vitreg" si de arogantul ei fiu adolescent.      Exact cand este pe punctul de a-si lua talpasita inapoi acasa, primeste un e-mail de la o persoana care se prezinta cu pseudonimul Cineva/Nimeni (CN, pe scurt) si care se ofera sa o ajute sa inteleaga jungla care stapanea Liceul Wood Valley. Din convingere sau pur si simplu din disperare, Jessie incepe sa bazeze tot mai mult pe CN, care devine salvatorul si cel mai de incredere aliat aI sau. Este lesne de inteles ca nu se mai poate abtine si vrea sa afle cine este CN in realitate.       Fragment din roman:       “Ma gandesc sa le povestesc despre Cineva/Nimeni. As vrea sa le pot explica de ce e mult mai usor sa „vorbesc” cu el, cum cuvintele curg mult mai liber decat ar face-o daca as fi fata in fata cu el. De asemenea, mi-ar prinde bine un pic de ajutor ca sa-mi dau seama cine este el. Dar poate ca nici nu vreau sa stiu. S-ar putea ca CN aiba dreptate: anonimatul asta ne apropie. Ar fi mult mai greu sa-i scriu cuiva pe care stiu ca o sa-l revad in ziua urmatoare. Ma intreb daca e la fel si pentru el. Desi el stie cine sunt, dar faptul ca nu trebuie sa ma infrunte zi de zi il face sa vorbeasca mai usor cu mine.     Evident ca Agnes nu are dreptate, cuvintele nu sunt mai putin curajoase atunci cand sunt scrise decat atunci cand sunt rostite, tocmai ma pregatesc sa-i spun asta, tare si cu convingere, cand aud pe cineva strigandu-ma din cealalta parte a cantinei.     - Jessie!     La inceput cred ca striga dupa cum nu am alti prieteni in scoala asta, dar vocea este foarte insistenta si vag familiara, asa ca ma uit sa vad cine e. Par zburlit si un zambet.     - Buna, Jessie!, spune Liam ajungand in pas alergator langa masa noastra, cu Earl pe umar.     Isi da la o parte suvitele de par din ochi si apoi arata spre frunte mea.     - Cum mai e rana?     - Aproape mi-a trecut. Dar, daca apropii prea tare chitara aia de mine, va trebui sa solicit un ordin de restrictie, raspund.     Chiar si pentru propriile urechi, replica a sunat a flirt. Ma fac rosie ca focul. Nici macar nu stiu cum sa flirtez. Mereu ma simt ca o impostoare. Si nici macar nu vreau sa flirtez cu Liam. Intr-un fel, e seful meu.     - Ha! Asculta, ramane cum am stabilit, noi avem repetitii in dupa-amiaza asta, da? O sa ajung la librarie inainte de ora de inchidere.     - Sigur. Multumesc mult pentru slujba. Sunt cu adevarat recunoscatoare.     - Nicio problema. Macar atat pot sa fac pentru tine dupa ce proape te-am desfigurat."