Ultimele cazuri ale lui Miss Marple

Descriere

    Un barbat necunoscut moare, impuscat, intr-o biserica. Un batran face o gluma in testament, determinandu-si nepotul sa caute in zadar o comoara ingropata. Un fost bijutier este acuzat de uciderea sotiei sale, iar singurul lui alibi este Miss Marple. O ingrijitoare nebuna arunca un blestem asupra unei tinere care moare intr-un accident de calarie. O menajera este pe nedrept banuita de furt. Un barbat e invinuit ca si-ar fi injughiat sotia. O ingenioasa punere in scena ii pune in incurcatura pe cei care incearca sa-l descopere pe asasinul unei mostenitoare excentrice. Miss Marple s-a intors si are nevoie de toate abilitatile sale de deductie pentru a solutiona ultimele sale cazuri.      Fragment din roman:       “MISS MARPLE SPUNE O POVESTE        Nu cred ca v-am povestit vreodata, dragii mei Raymond si Joan, despre un caz foarte ciudat, petrecut in urma cu cativa ani. Nu vreau sa par increzuta, fiindca stiu ca in comparatie cu voi, tinerii, nu sunt deloc inteligenta - la urma urmei, Raymond scrie carti din acelea moderne despre tineri antipatici, iar Joan picteaza niste tablouri remarcabile cu oameni patratosi, cu burtile umflate - foarte inteligent din partea voastra, dragilor insa, asa cum afirma si Raymond (cu multa blandete, caci este cel mai amabil dintre nepotii mei), sunt o victoriana tipica. Ii admir pe domnii Alma-Tadema si Frederic Leighton, care voua vi se par, fara indoiala, teribil de “vieux jeux”. Acum sa vedem, ce spuneam? O, da... Nu vreau sa par increzuta, dar nu ma pot abtine sa nu spun ca ma simt mandra de mine, deoarece, cu putin bun-simt, am reusit sa rezolv o problema care a derutat minti mult mai stralucite decat a mea.      Desi, la drept vorbind, treaba a fost inca de la inceput cat se poate de limpede.     Ei bine, o sa va povestesc intamplarea si, daca veti considera ca sunt prea vanitoasa, sa aveti macar in vedere faptul ca am ajutat o fiinta aflata intr-un mare necaz.     Am luat pentru prima oara cunostinta despre aceasta afacere intr-o seara, pe la noua, cand Gwen (v-o amintiti pe Gwen? Menajera mea roscata) m-a anuntat ca domnul Petherick, insotit de un alt domn, ceruse sa ma vada. Gwen ii poftise in salon sa ma astepte. Eu stateam in sufragerie, deoarece consider ca e o risipa sa incalzesti doua incaperi la inceput de primavara.     Am trimis-o pe Gwen sa aduca sticla de visinata si niste pahare, in timp ce eu m-am grabit sa ajung in salon. Nu stiu daca vi-l mai amintiti pe domnul Petherick. A murit acum vreo doi ani, dar eram prieteni vechi si apelam la el ori de cate ori aveam nevoie de ajutor in chestiuni juridice. Un barbat foarte inteligent si un avocat priceput."