Zgomotul timpului

Descriere

Este anul 1935 si tanarul compozitor Sostacovici se teme pentru viata sa, caci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfarsi in Siberia si priveste in urma la propria viata. Totusi, are noroc si nu devine o victima. Insa pretul e mare: capitularea in fata regimului. Julian Barnes prezinta cu lumini si umbre destinul unui mare muzician, dar si drumul parcurs de Uniunea Sovietica, intr-o stralucita explorare a sensului si a locului artei in societate. „O ambitioasa alegorie orwelliana despre dificultatile intampinate de artisti in societatile totalitare si o parabola kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealista.“- The New York Times „Barnes s-a reinventat inca o data.“ - Daily Telegraph Fragment din carte: "Sudoarea cursese pe ei la Anapa. Era canicula in Caucaz, iar lui nu-i placuse niciodata caldura. Contemplasera plaja de la Golful de Jos, dar nu avusese chef sa se racoreasca inotand. Se plimbasera la umbra padurii de deasupra orasului si el fusese hitepat de tantari. Apoi fusesera impresurati de o haita de caini si aproape mancati de vii. Nimic nu conta. inspectasera farul statiunii, dar in timp ce Tania isi intindea capul, el se concentra asupra dulcii cute facute de pielea ei la baza gatului. Vizitara vechea poarta de piatra care era tot ce mai ramasese din fortareata otomana, dar el se gandea la gambele ei si la felul cum li se miscau muschii cand ea umbla. In saptamanile acelea nu existase nimic in viata lui in afara de dragoste, muzica si intepaturi de tantari. Iubirea in inima, muzica in cap, intepaturile in piele. Nici macar Paradisul nu era scutit de insecte. Dar nu-i era ciuda pe ele. Muscaturile erau executate ingenios, in locuri inaccesibile; lotiunea avea la baza un extract din garoafa. Daca datorita tantarilor degetele ei ii atingeau pielea si-l faceau sa miroasa a garoafe, cum ar fi putut sa aiba ceva impotriva insectei? Aveau nouasprezece ani si credeau in Amorul Liber: turisti mai interesati unul de trupul celuilalt decat de atractiile statiunii. Repudiasera poruncile fosilizate ale Bisericii, societatii, familiei si plecasera departe, ca sa traiasca precum un sot si o sotie, fara a fi sot si sotie. Aceasta il excita aproape la fel de tare ca actul sexual propriu-zis; sau, poate, facea parte inextricabila din el. Apoi venise tot timpul acela in care nu erau Impreuna in pat. Amorul Liber rezolvase poate problema primara, dar nu le inlaturase pe celelalte. Fireste ca se iubeau; dar a fi tot timpul impreuna - chiar cu cele 300 de ruble ale lui si cu proaspata lui celebritate - nu era tocmai corect. Cand compunea, intotdeauna stia exact ce sa faca; lua hotarari juste despre ce-i cerea muzica - muzica lui. Iar cand dirijorii sau solistii intrebau, politicosi, daca asta n-ar fi mai bine sau aia n-ar fi mai bine, raspundea intotdeauna: „Sunt sigur ca aveti dreptate. Dar s-o lasam asa deocamdata. Voi face schimbarea data viitoare." Ei erau satisfacuti, iar el la fel, dat fiind ca n-avea nici cea mai mica intentie sa tina cont de sugestiile lor. Pentru ca deciziile si instinctul lui fusesera corecte. "