Shylock este numele meu

Descriere

    Lansata in 2015 la initiativa editurii britanice Hogarth si preluata deja in 28 de tari, aceasta serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de catre scriitori de faima internationala, care le reimagineaza pentru secolul XXI.     Iarna, un cimitir, Shylock. In aceasta noua, provocatoare interpretare a Negutatorului din Venetia, Shylock apare deopotriva ca un personaj de sine statator, dar si ca proiectie a constiintei lui Strulovitch, un abil negustor de arta. Dialogurile spumoase, de un umor amar dintre cei doi reprezinta motorul ascuns al romanului, mai ales in secventele in care dezbat probleme fierbinti ale contemporaneitatii: ce inseamna sa fii evreu sau sa fii numit astfel de ceilalti, modificarea relatiilor dintre parinti si copii sau cum se manifesta dragostea in interiorul familiei.      Fragment din roman:       “Strulovitch era si el mandru. Isi inabusi o strafulgerare de durere pentru biata Kay, care rata aceste sclipiri de inteligenta ale unei fiice care facea pe proasta de cele mai multe ori. Oare Beatrice cea desteapta sau Beatrice cea proasta se indragostise de Howsome? Era surprins ca fotbalistul nu-l ingrozea. Mai ca intelegea ce vazuse Beatrice la el. Sa fi fost un soi de inocenta htoniana? Nu arata ca un nazist. Dar adevarul e ca nimeni nu stia cum arata un nazist pana nu era prea tarziu. Oricum, il misca ceva la el. O fi fost privelistea unei mase musculare atat de mari ingramadite intr-un costum scump care arata ieftin din cauza acelei mase musculare. Statea pe marginea canapelei ca un baiat intolit pentru o intalnire cu bunicii. Cravata, cu nodul ei mare, perfect triunghiular, il strangea incomod de gat. Un tatuaj cu un dragon verde si stacojiu il strangea si el de gat. Mare lucru ca putea respira. Desi fusese crescut el insusi sa poarte cravata — „O cravata arata respect”, obisnuia sa-i spuna tatal lui, care refuzase sa poarte kippa vreodata — Strulovitch renuntase la ele cand devenise colectionar de arta. Ii trecuse prin minte sa scotoceasca dupa una pentru aceasta ocazie, dar pana la urma hotarase ca mai bine nu, indiferent cat de oficiala era ocazia. Nu exista nici o regula de eticheta care sa spuna ca un tata ce intervieva un simpatizant nazist accidental care voia sa se culce cu fiica-sa trebuia sa poarte cravata. Trebuia sa poarte un pistol sau sa fluture un bici, dar nu se spunea nimic despre cravate. Asa ca era imbracat in obisnuitul sau costum negru si purta o camasa alba cu gulere moi, lungi si ascutite, incheiata la gat. Sper ca vede un cunoscator, se gandi el. Un cunoscator al artei si oamenilor. Sper ca vede cat de mult vad si cat de putin impresionat sunt de asigurarile lui desarte. Sau de tatuaje, daca tot veni vorba.     Dintr-un motiv oarecare, sau dintr-un manunchi de motice pe care nu era sigur ca voia sa le analizeze, il rugase pe Shylock sa se faca nevazut cat timp se desfasura interviul. Poate sa stea la el in camera. Poate sa nu fredoneze pe melodiile lui George Formby."