Efectele secundare ale vietii

Descriere

 „Un roman polifonic de mare virtuozitate, in care cinci voci se imbina si contureaza o secventa tensionata din prezent. Nu lipseste din decor un detectiv improvizat (de meserie psihiatru), admirator al locotenentului Colombo, o jurnalista de succes, un reputat om de stiinta, o femeie dezamagita si – miezul cartii – un autist, care are partitura cea mai originala. Depasind imediatul, se aude in carte si un discurs de primire in Academia Romana, care povesteste idei, cu inteligenta si plasticitate. (Aici veti gasi explicatia «sentimentala» a titlului.) Reusita cea mare a unui romancier este ca realitatea sa-i copieze cartea, nu invers. Vlad Zografi a scris un roman de actualitate romaneasca si nu ramane decat ca fiecare cititor sa-i verifice, pe pielea lui, credibilitatea. Sfatul criticului: nu cititi aceasta carte, ci ascultati-o asa cum se asculta muzica: este o simfonie contemporana.“ (Ioana PARVULESCU)   Ilustratia copertei: Agata Tabacu Carte recomandata de Teodor Baconschi in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fargment din carte: "Robert Aldea Prea intuneric, nu ma pot uita la ceas. Trebuie sa numar. In gand. Sa nu raman in urma, sa n-o iau inainte. Pulsul, respiratia. In mine se misca ceva. Sunt un cronometru uman. Cat de precis? Numar in gand. Uneori gandesc cu voce tare. Ma aud si sunt surprins. Trebuie sa ma controlez. Greu sa fii atent la atatea lucruri in acelasi timp. Oricum, rezultatul e aproximativ. Si, chiar daca m-as uita la ceas, nu m-as putea concentra asupra lor. Aproximatii. O cursa pe secunda. Sa zicem. Ritm constant, miscare regulata. Ca un piston. Inainte si inapoi. Nu se vede la fel de bine ca intr-un film, dar asta-i realitatea. Am vazut la televizor o emisiune care se chema „Realitatea bate filmul". Nu inteleg. Cum o bate? Ar putea fi de ras. Acum nu-mi permit. Realitatea se afla pentru prima data in fata mea, si nu vad mari deosebiri fata de film. Ce e realitatea? Suspensie. Ritmul a crescut. Doua curse pe secunda. Totusi, in film se vede mai bine. In realitate trebuie sa-ti inchipui unele lucruri. Filmele inseamna mai multi ochi raspanditi peste tot. Eu n-am decat doi ochi, foarte apropiati. Daca as putea sa-mi scot unul, sa prelungesc cu un cablu nervul optic, sa fixez ochiul pe un brat telescopic si sa-l apropii... Dar nu-mi dau seama cum ar decoda creierul semnalele primite. Cum s-ar descurca creierul meu? Nici cu amandoi ochii la locul lor nu stiu cum se descurca. Ma multumesc cu ce vad. Ritmul a scazut. O cursa pe secunda, poate mai putin, mi-e greu sa determin. Am renuntat la numaratoare, era Aproximatii grosolane. Te ajut sa intelegi ceva? Acum, spinarea lui Emil s-a oprit. Teo a facut o miscare din solduri, si-a rotit coapsele, asa incat gambele s-au apropiat, iar calcaiele s-au infipt in fundul lui. Patru rotatii in total, cate doua din solduri si din genunchi. Nu-mi dau seama cu ce forta imping calcaiele ei in fundul lui Emil. De aici, din spatele usii crapate, se vede prost. Norocul meu ca Teo n-a fost atenta sa inchida usa. Trebuia sa vad si eu odata si odata ce se intampla in realitate. Ca sa inteleg. Am citit pe internet intr-un articol: filmele nu te ajuta sa intelegi ce se intampla in realitate. Era vorba despre o expeditie in Himalaya, dar nu conteaza. Realitatea e realitate si in Himalaya, si in dormitorul lui Teo. Asta nu-i o ipoteza. Din dormitorul lui Teo, daca mergi foarte mult, poti sa ajungi in Himalaya. E aceeasi realitate. Filmele insa nu sunt unul si acelasi film. Nu poti sa ajungi dintr-un film despre alpinistii din Himalaya intr-un film porno. Asta inseamna ca realitatea e una, filmele sunt mai multe. O concluzie logica. Dar daca exista mai multe universuri, asa cum am vazut intr-un documentar stiintific? Mai multe universuri care nu comunica intre ele. Complet separate. Atunci ar insemna ca exista mai multe realitati. in cazul asta, realitatile ar fi la fel ca filmele. La fel ca filmele. "