Literatura eretica. Texte cenzurate politic intre 1949 si 1977

Descriere

    „Cenzura pare o tema atit de frecventata, incit poate trece drept epuizata si inactuala. De fapt, ea permite intrarea intr-un teritoriu inca vag cartografiat. Cartea de fata a incercat, abordind etape diferite, sa fixeze citeva repere pe harta istoriei literaturii romane sub comunism. Investigatia pleaca inevitabil si valorifica documente (in principal, referate ale cenzorilor) din arhiva institutiilor specializate in supravegherea literaturii. Totusi, cartea ii are drept protagonisti, in primul rind, pe scriitori. Atitudinea si tentativele lor de a prezerva, in pofida cenzurii ideologice si a propagandei comuniste, un statut estetic pentru arta lor i-au asezat, nu o data, in incomoda postura de eretici.     Format la scoala echinoxista (Zaciu – Papahagi – Vartic – Pop – Ioana si Liviu Petrescu), Liviu Malita cultiva in egala masura documentatia si argumentatia, factologicul si expresivitatea. Supletea si dexteritatea beneficiaza de reala eleganta a stilului. Fraza lui Liviu Malita are logica limpede tip Manolescu, dar si stralucirea de cutit si diamant a lui Alexandru George.” (Dan C. Mihailescu)      Fragment din volum:       „In 1962, Preda publicase romanul Risipitorii, fata de care Cenzura formulase mai multe obiectii, vizand mai ales imaginea insuficient de flatanta creata conducerii partidului si „decaderea morala" a fiului unuia dintre comunistii ilegalisti, in prezent activist de partid. In prim-plan se aflau, aici, psihologii individuale si relatiile dintre ele, iar politicul ramane in fundal, oferind mai curand un context. Morometii II aduce, dimpotriva, o asumare frontala a temei politice recente. In confruntarea dintre vechea lume taraneasca si procesul de asa-zisa modernizare prin colectivizarea satului, dintre vechiul depasit istoric si noul plin de promisiuni, cel din urma are parte de o reprezentare lipsita de orice indulgenta si speranta. Majoritatea personajelor ce figureaza Puterea folosesc coruptia, santajul, violenta, facand ca imaginea lumii noi sa apara ca imaginea unei lumi dinainte esuate. Cateva teme, dar si maniera de tratare erau, din punctul de vedere al acestei institutii, inacceptabile.     Problema principala o reprezenta tema inchisorii, intrucat ea reflecta neechivoc dimensiunea punitiv-represiva a regimului, care se autoiluziona, sau pretindea, in orice caz, ca produce „omul nou" cu mijloace iluministe, umaniste.     Putine scrieri literare atacasera anterior subiectul. Un referat al Cenzurii (cenzor: E. Andreescu) face referire la solicitarea (acceptata de autor) de modificare a epilogului cartii „Ingerul a strigat” (EPL, 1968) de Fanus Neagu, pentru ca „era prezentata situatia dintr-o colonie de deportati politici din Delta, in anul 1953". Simultan cu cele doua manuscrise ale lui Paul Goma, in 1970, se mai afla in malaxorul Cenzurii „Dintr-un jurnal de noapte” de Sergiu Dan (Ed. Cartea Romaneasca). Alexandru Ivasiuc evoca si el neechivoc, in romanul Pasarile (1970), existenta penitenciara in comunism si vorbea pentru prima data deschis despre o ancheta a Securitatii.     Desi foarte putine si prezentand ecranat lucrurile, plasand actiunea in trecut sau pretinzand ca evoca inchisorile legionare, cartile pe aceasta tema irita Puterea la maximum, provocand intransigenta cerberilor DGPT."