Catherine-Paris (editie de buzunar)

Descriere

    Catherine-Paris e o printesa adevarata. Stie doar din povestile bunicii ca tara ei se afla undeva departe, unde se vorbeste alta limba si unde sint tinuturi mlastinoase pe malul unui riu numit Prut, si ca stramosii ei sint nobili, iar rudele ei, capete incoronate. Catherine e o printesa adevarata care locuieste in orasul caruia ii poarta numele, pe o straduta de linga Matignon, cu bunica, bucatareasa si camerista. E o fetita cuminte, care ia lectii de latina si se plimba ore intregi prin Tuileries. Nimic mai strain de zvonul palatelor, de desavirsita eticheta a saloanelor si de obligatiile rangului nobiliar. Viata aceasta tihnita si limpede se intrerupe neasteptat: dintr-un automobil stralucitor coboara un print adevarat…      Fragment din roman:       „La Palatul Auersburg de pe Gartnerstrasse, inainte de a fi prezentata imparatului, Catherine fu uimita de doua vorbe pe care le auzi despre el. Franz Josef e politicos, iar in vremea lui nu va izbucni razboiul. Care razboi? Si cum sa nu fie politicos? De politetea imperiala auzise in saloane, despre razboi afla de la doamnele Billochon, care ii aduceau, iata, vesti linistitoare din lumea subsolurilor si a mansardelor unde se adapostea pestrita slujitorime. Dar, dupa ce il vazu pe imparat, isi dadu seama ca o vorba a ei fusese gata-gata sa-i starneasca supararea cumnatei, ceea ce ar fi insemnat o raceala a intregii societati vieneze, pentru ca printesa Auersburg, din ratiuni de rudenie si de caracter, trecea drept arbitru pentru doua clanuri rivale: Olimpul si Verisorii. In timpul audientei de la arhiducesa Valerie, fiinta asa de palida incat era de mirare ca poate fi in acelasi timp atat de stanjenitoare dar si atat de stanjenita. Majestatea Sa Apostolica veni pe neasteptate sa le vorbeasca - o favoare neprevazuta, de fapt indelung cugetata. Aceasta rupere de eticheta dovedea interesul pe care seful casei de Habsburg si Lorena il arata noii contese Leopolska. Imparatul venea de la doamna Schratt. E adevarat, era politicos dar, de atata vreme de cand domnea, sfarsise prin a deveni comun. Atatia pravaliasi ai Vienei, indeosebi cizmari, atatia vizitii si camatari ii imitasera chipul, incat, la batranete, ajunsese sa semene el insusi cu toti purtatorii de favorite matasoase. La fel se intamplase la Paris cu Napoleon al III-lea, model suprem al sergentilor de strada, si cu Louis-Philippe, cu care semanau toti notarii. E simpatic sa ai in buzunar banuti cu propriul portret. Franz Josef, supravietuitor al tuturor nenorocirilor care ii lovisera pe rand familia, traise indeajuns sa semene cu toata lumea. La intrebarile care curgeau de peste tot dupa aceasta prima intalnire, Catherine raspunsese naucita: „Imparatul? Da, e fermecator, fermecator... parca e din provincie!"."