Tot ea... Becoming Meryl Streep
Descriere
Portretul unei femei, al unei ere, al unei profesii: prima biografie solid documentata a lui Meryl Streep – „Doamna de fier” a actoriei, nominalizata la nouasprezece Oscaruri si distinsa cu trei – care ii exploreaza inceputurile si incercarile de a intelege iubirea, feminismul si propriul talent uluitor. “Tot ea...” este o perspectiva intima asupra maturizarii artistice a celei mai mari actrite a unei generatii, de la balul absolventilor din liceul ei suburban din New Jersey, de-a lungul zilelor de inceput pe scena de la Vassar College si Facultatea de Actorie Yale, pana la rolurile care au facut-o celebra, din Vanatorul de cerbi, Manhanttan si Kramer contra Kramer. Michael Schulman, colaborator la The New Yorker, scoate in evidenta ascensiunea ei ametitoare pe scenele New Yorkului; povestea ei de dragoste cu actorul John Cazale; casatoria ei cu sculptorul Don Gummer; si evolutia ei, ca tanara in anii 1970, care se lupta cu ideile in continua schimbare despre feminism, casnicie, iubire si sacrificiu. Aceasta poveste captivanta, cu opt pagini de fotografii alb-negru, ofera o imagine de culise rara din viata actritei cu mult inainte sa fi ajuns la rangul de simbol. Fragment din volum: „Ii placea sa viziteze galeriile de arta. Ii placea sa mearga cu metroul. Era de parere ca ar fi trebuit ca toti politicienii sa mearga cu metroul si sa fie nevoiti sa priveasca in fata „realitatea vietii". Sustinea activ metodele de contraceptie masculina, fiindca prea multe dintre prietenele ei avusesera probleme de fertilitate dupa ce folosisera steriletul sau pastila contraceptiva. Isi cauta, pentru prima oara, un avocat si un contabil. Si o bona cu jumatate de norma. Prefera sa joace teatru, decat sa joace in filme, si spera ca intr-o buna zi sa joace in Hamlet. Visul ei era sa alcatuiasca o trupa shakespeariana compusa din celebritati, care sa joace in teatre de repertoriu din intreaga tara, cu actori ca Al Pacino, Robert De Niro si Mary Beth Hurt. Joe Papp avea sa le fie producator si aveau sa mearga in locuri „mai putin celebre decat Gary". Daca nu acum, poate dupa ce treceau cu totii de 55 de ani. Nu obtinea intotdeauna ce voia. Intinsese antenele in speranta de a juca in Evita pe Broadway, fiindca „liderii charismatici sunt foarte interesanti", dar era insarcinata, iar rolul i-a revenit lui Patti LuPone. A primit o oferta pentru un remake dupa „Postasul suna intotdeauna de doua ori”, dar scenariul includea scene de nuditate si, cand a intrebat daca si Jack Nicholson ar fi fost dispus sa se dezbrace la fel de mult, rolul i-a fost dat Jessicai Lange. Considera ca persoanele care le descriau pe actritele frantuzoaice drept „misterioase" si „sexi" fiindca vorbeau soptit, copilaros, erau „de tot rahatul". Le adora pe Bette Davis, Rosalind Russell si Lina Wertmilller si filmul Amarcord. Il admira pe Zero Mostel fiindca isi „pune viata in joc pentru comedie". Detesta petrecerile - cel mai plicticos lucru de pe lume era o seara la Studio 5. Nu-i placeau tendintele recente, „subtiri" din moda - prefera cizmele de cowboy verzi pe care i le cumparase sotul ei de Craciun."