Psihologia sportului. Maximizarea performantei sportive

Descriere

    Participarea la competitii este foarte solicitanta pentru sportivi, iar in lipsa unei gindiri pozitive si a unei comunicari eficiente intre membrii echipei succesul este mai greu de obtinut. Antrenamentele intense, alimentatia adecvata si vointa nu sint suficiente pentru a fi performant in acest domeniu. Este nevoie si de pregatire psihologica pentru a mari capacitatea de concentrare, motivarea, echilibrul emotional si increderea in sine. Pe linga informatii de ultima ora cu privire la programele de pregatire psihica a sportivilor si sfaturi referitoare la alimentatie si regimul de odihna, volumul prezinta modalitati de evitare a stresului, strategii de relaxare sau reincarcare energetica si exercitii de team-building, putind fi utilizat cu succes atit de psihologi si antrenori, cit si de profesorii de educatie fizica si sport si de studentii de la facultatile de profil.    Din cuprins:     Sportul si performanta sportiva • Factori care influenteaza negativ performanta sportiva • Controlul emotiilor si al gindurilor negative • Modele de antrenament mental • Team-building • Mesajul subliminal si harta mentala in sport • Comunicarea in mediul sportiv      Fragment din volum:       “5.1.2. Coeziunea si formarea spiritului de echipa        Coeziunea reprezinta un construct psihosocial foarte important in dinamica grupului sportiv, influentand variabile precum motivatia, cooperarea, disponibilitatea la efort, eficienta colectiva (apud Hagger, Chatzisarantis, 2005, p. 162), toate acestea punandu-si amprenta asupra nivelului de satisfactie a membrilor si a performantei sportive. Coeziunea include cel putin doua dimensiuni: coeziunea in cadrul unei sarcini si coeziunea sociala (Carron, apud Lavalle, Kremer, Moran, Williams, 2004, p. 191). Coeziunea in cadrul sarcinilor se refera la cat de bine colaboreaza membrii unui grup sau ai unei echipe, cat de bine participa la rezolvarea unei sarcini, ca un tot. Coeziunea sociala are in vedere atractiile individuale - cat de mult se plac intre ei membrii echipei. Pornind de la cele doua dimensiuni ale coeziunii, Mullen si Copper (1994) au conchis ca succesul unei echipe sportive depinde, in principal, de coeziunea existenta in cadrul sarcinilor, si nu de coeziunea sociala (de atractiile interpersonale). Studiile efectuate de Carron si colaboratorii sai (2002) au identificat, in schimb, o marime a efectului moderata spre puternica in cazul corelatiei dintre coeziune si performanta sportiva. Mai exact, marimea efectului in cazul relatiei dintre coeziunea in cadrul sarcinii si performanta sportiva este 0,7, iar marimea efectului in cazul relatiei dintre coeziunea sociala si performanta sportiva este 0,61. Intensitatea asocierii dintre variabile este asadar, in ambele situatii, moderata spre puternica.     Relatia coeziune-performanta constituie o tema larg dezbatuta in literatura de specialitate. Slater si Sewell (1994) sugereaza existenta unei relatii circulare, reciproce, intre coeziunea echipei si performanta sportiva. Concluzii asemanatoare au fost formulate si de Shaw, Gorely si Corban (2005, p. 251), care promoveaza ideea existentei unei relatii circulare - cand invingem, acest lucru ne apropie, iar atunci cand suntem apropiati, asta ne ajuta sa obtinem performante superioare."