Toporisca
Descriere
Brian Robeson, un baiat de numai treisprezece ani, este silit de imprejurari tragice sa traiasca departe de civilizatie, in mijlocul padurii virgine canadiene. Toporisca este un adevarat manual de supravietuire in salbaticie, din care poti afla cum sa faci focul fara chibrituri, cum sa vanezi sau sa-ti construiesti un adapost atunci cand n-ai la indemana decat cele mai primitive unelte. Dar cel mai important lucru pe care-l poti invata din aceasta carte este cum sa-ti infrangi disperarea si teama. Fragment din volumul "Toporisca " de Gary Paulsen: “Urlase si se aruncase intr-o parte, lovindu-se de peretele adapostului. Tipase si se tarase afara din sopron, apoi se impleticise pana la malul apei. Impiedicandu-se si impleticindu-se la fiecare pas, ingenunchease in apa si isi cufundase degraba capul de cateva ori, incercand sa-si spele ochii. Lovise, isi sfichiuise obrajii cu apa, disperat sa-si recapete vederea. Vazuse sute de filme de animatie caraghioase despre sconcsi. Desene animate simpatice despre cat de urat miros sconcsii, animatii menite sa te faca sa razi si sa glumesti, dar, cand i se intamplase cu adevarat, nu i se mai paruse nimic de ras. Fusese orb cu desavarsire timp de doua ore - i se paru o viata de om, o vesnicie. Crezuse ca asa avea sa ramana, orb pentru totdeauna sau cel putin cu vederea vatamata in vreun fel, iar asta ar fi insemnat sfarsitul. Durerea de ochi nu-l slabise zile intregi, vreo doua saptamani. Mirosul din adapost, din haine si din parul lui era inca prezent, dupa o luna si jumatate de la intamplare. Iar el aproape ca zambise atunci. Greseli. Hrana trebuia protejata. Cat timp el era la lac, incercand sa-si spele ochii, sconcsul dezgropase restul de oua de testoasa si le mancase pe toate. Linsese bine toate cojile de oua si putin ii pasase ca Brian se zvarcolea in apa ca un crap pe moarte. Sconcsul gasise de mancare si se ospata, iar Brian platise ca sa invete o lectie. Protejeaza-ti hrana si fa-ti adapost bun. Nu doar un adapost care sa te fereasca de vant si ploaie, ci un adapost care sa te protejeze, in care sa te simti in siguranta. In ziua de dupa patania cu sconcsul, Brian se hotarase sa-si transforme adapostul intr-un loc sigur. Inceputul nu era rau deloc, locul adapostului era bun, dar se multumise cu putin, se oprise la atat. Fusese lenes, dar acum stia al doilea adevar foarte important despre natura, despre mersul lucrurilor in natura. Mancarea era pe primul loc, dar truda de a face rost de hrana nu se termina niciodata. In natura nu era vreme de lenevit. Incercase s-o ia pe scurtatura si platise pentru asta cu ouale de broasca testoasa - care ajunsesera sa-i placa mai mult chiar decat ouale de gaina de la magazin. Erau mai... pline, aveau mai multa consistenta.”
