De la Nadia pana azi. Aparitia si disparitia zecelui perfect in gimnastica

Descriere

     In preajma editiei din 2016 a jocurilor Olimpice si cu ocazia celei de-a 40-a aniversari a ,,notei 10” primita de Nadia Comaneci, Dvora Meyers ne ofera o perspectiva incitanta si patrunzatoare asupra lumii gimnasticii. Autoarea vorbeste despre recentele schimbari din cadrul sistemului de punctaj si despre posibilitatea ca tocmai aceste schimbari sa le propulseze pe gimnastele americane pe culmile acestui sport, in secolul XXI.      Ani in sir, gimnastica a fost punctata cu note pana la 10,0. In timpul acelei perioade, s-au acordat peste 100 de note ,,perfecte” in competitii internationale importante, dar dupa ce sistemul de evaluare care avea ca plafon nota 10,0 a provocat controverse majore la Olimpiada din 2004, gimnastica internationala de elita a trecut la sistemul de punctaj deschis pe care il foloseste si astazi. Astfel, notele maxime au devenit doar o amintire, schimband pentru totdeauna acest sport.      Bazandu-se pe zeci de interviuri exclusive cu profesionisti, in care sunt prezentate toate aspectele acestui sport, „De la Nadia pana azi„ exploreaza o schimbare cruciala intr-unul dintre cele mai populare sporturi olimpice, fiind o poveste captivanta despre patrunderea gimnasticii de elita in lumea necartografiata a imperfectiunii.      Fragment din volum:       “Simone Biles era racita cand am mers sa o vad antrenandu-se la World Champions Centre, in Conroe, Texas. Dubla campioana mondiala se simtea rau de aproape o saptamana, mi-au spus antrenorii ei, si nu mai facea fata la al doilea antrenament al zilei. Se pare ca este nevoie de un virus - nu de rivalele ei si, cu siguranta, de complexitatea elementelor de gimnastica de nivel inalt - pentru a o infrange pe gimnasta considerata de multi drept cea mai talentata din toate timpurile. In dupa-amiaza tarzie a acelei zile de joi, din decembrie, am vazut-o poticnindu-se la sarituri; uneori, uneori sarea de-a dreptul peste o figura. Alteori, executa mai putine rotatii decat anticipam. De asemenea, am vazut-o prabusindu-se in genunchi la cel putin o figura care este in mod normal usoara pentru ea, figura Lopez. Aceasta este cea de-a doua saritura a lui Biles, cea pe care o efectueaza aproape ca si cand ar fi in plus, in finala probei.      La scurt timp dupa saritura nereusita, Aimee Boorman, antrenoarea ei de vreme indelungata, m-a abordat, spunandu-mi ca Biles pleca acasa devreme.     „E racita", mi-a spus ea.     Poate ca ceea ce vedeam nu era rezultatul racelii, ci doar un antrenament obisnuit la inceputul sezonului. Pana sa o vizitez pe Biles la sala, urmarisem cateva antrenamente de elita. Caderile, chiar si printre cei mai buni, nu sunt deloc neobisnuite, mai ales cand mai sunt doar cateva luni pana la competitie. Stiinta atingerii apogeului, daca poate fi numita stiinta, ii invata pe antrenori si pe sportivi sa nu fie in forma optima tot timpul, sa nu aiba aterizari perfecte pe saltelele tari de la competitii pana cand nu e nevoie.     „Primim un plan care ne arata cand ar trebui ca gimnastii sa fie la 60%, 70%, 80%, 90%, astfel incat pana la Mondiale sa atinga 100%", imi spusese Boorman la telefon in septembrie, cu putin timp inainte sa fie selectata echipa pentru Campionatele Mondiale din 2014."