Contesa fara voie

Descriere

    Vreme de sapte ani, Lady Cassandra Monroe a asteptat ca barbatul visurilor ei sa se intoarca din razboi. Din nefericire, acesta este logodit cu nestatomica ei verisoara, Penelope — o uniune pusa la cale cu mult timp in urma de parinti. Penelope ar face orice ca sa amane momentul reintalnirii cu viitorul ei sot — chiar si sa inventeze scuza ca este plecata pentru mai multe zile la petrecerea unei prietene fictive, Patience Bunbury. Noroc ca Lucy Hunt, cea mai buna prietena a lui Cass, a pus deja la cale un plan ingenios ca sa aduca lucrurile pe fagasul dorit...    Dupa infrangerea lui Napoleon la Waterloo, capitanul Julian Swift nu este pregatit sa se aseze la casa lui si sa intre intr-o casatorie aranjata si nedorita — mai ales cand adevaratul subiect al afectiunii sale se dovedeste a fi o tanara de frumusete tulburatoare pe care o intalneste la o petrecere. Patience Bunbury este inteligenta, independenta si pasionala. Cand adevarul despre identitatea Cassandrei iese la iveala iar Julian descopera ca relatia lor nu este deloc intamplatoare, isi va oferi el inima unei femei care pare prea desavarsita ca sa fie adevarata?       Fragment din roman:       „Julian se duse in camera lui de oaspeti. Isi desfacu lavaliera si o smulse din jurul gatului. Isi descheie camasa si se freca pe gat. Putea sa respire din nou. Intr-un final. Purtase uniforma tot timpul de sapte ani incoace. De cand se intorsese in Anglia si revenise in societate, fusese obligat sa imprumute cateva dintre hainele fratelui sau, iar asta includea si lavalierele astea sufocante. Cat de mult avea sa mai dureze pana cand urma sa se obisnuiasca iar cu ele?     Lua o gura din paharul de brandy pe care i-l ceruse unui servitor inainte sa urce in camera. Brandy-ul era unul dintre lucrurile care ii lipsisera cat statuse departe de Anglia. Nu ca tot acel brandy nu ar fi venit din Franta. Insa el nu bause nici un pahar cat timp fusese acolo.     Gandurile lui revenira la seara care abia se incheiase. La domnisoara Bunbury. La Patience. Nu isi putea scoate din minte chipul ei. Ea era mai mult decat stralucitoare, era visul oricarui barbat. Insa felul ei de a fi linistit, calm si plin de modestie il surprinsese. Il mirase. Multe dintre doamnele pe care le cunostea erau vorbarete si flecareau intruna despre podoabe, zorzoane si petreceri. Sora lui adora petrecerile. Daphne nu era niciodata dispusa sa stea locului. Penelope in mod sigur nu paruse niciodata in stare sa stea jos suficient de mult pentru a scrie o scrisoare, nici pomeneala o scrisoare mai lunga sau una plina de inteles. De fapt, singura femeie pe care o cunoscuse si parea la fel de linistita si contemplativa ca domnisoara Bunbury era... Cassandra.     Domnisoara Bunbury il intrebase ce i se paruse cel mai rau pe front. Fusese intrebat acest lucru de nenumarate ori. Pe corabia care il adusese inapoi in Anglia, in postalionul spre Londra, chiar si in oras cand cateva persoane il recunoscusera inainte sa porneasca spre mosia unde avea loc petrecerea.”