Puncte de presiune. Despre viitoarea criza din Europa

Descriere

    Cu o precizie remarcabila, George Friedman a prognozat tendinte viitoare in politica, tehnologia, cultura si demografia globala. In Puncte de presiune, Friedman se concentreaza asupra Europei centrul cultural si de putere al lumii in ultimele cinci secole... pana acum. Analizand cele mai instabile, imprevizibile si fascinante linii de granita ale Europei si Rusiei — si liniile de falie care au existat vreme de secole si care au fost motivul a numeroase razboaie catastrofale — Friedman scoate in evidenta, intr-o modalitate inedita, punctele de presiune care au inceput din nou sa cedeze.     Din paginile scrise de Friedman se desprinde o imagine clara a regiunilor si tarilor, iar istoria incepe sa se contureze precis. Puncte de presiune este o analiza cuprinzatoare a Europei moderne, a trecutului sau remarcabil si a faliilor care s-au trezit la viata si care vor fi fundamentale in viitorul apropiat. Aceasta este cea mai oportuna si, pana la urma, cea mai fascinanta carte a lui Friedman.     „Friedman descrie in culori vii o regiune unde amintirile sunt vechi, vulnerabili tatile omniprezente si amen n tarile apar rapid si pe neasteptate..." Publishers Weekly Fragment: "   Saracii sunt saraci si este, de obicei, greu sa ii faci sa saraceasca si mai mult, iar daca lucrul acesta se intampla nu este o schimbare radicala si este, deseori, ceea ce ei asteapta de la viata. Dar un profesionist de 40 sau de 50 de ani se confrunta cu o criza la care nu s-a asteptat, pe care nu a provocat-o si care i-a schimbat profund perceptia de sine. E1 si-a pierdut nu doar averea, castigata prin munca, ci si imaginea pe care o are despre sine. Cine este el, daca nu un avocat, sau un medic, sau un proprietar de magazin? Cand clasa de mijloc cade in randurile somerilor saraci, si cand aceasta cadere este ceva inexplicabil si, mai rau, ceva din care nu pare sa existe o sansa de revenire, atunci incepe instabilitatea politica.     Nevoia de a-si explica lucrurile care i s-au intamplat, intr-o lume care este de neinteles, il face pe un om sa inventeze explicatii sau sa fie deschis fata de cei care pretind ca stiu nu doar raspunsul, ci si cum sa se remedieze situatia. in anii 1920 si 1930, in timpul crizei globale, Roosevelt a spus ca nu trebuie sa ne temem decat de teamainsasi. Nu era simpla retorica. El a inteles ca o catastrofa foarte reala, fara o explicatie sau justificare clara si, aparent, fara sfarsit, genereaza o teama care cauta un inteles. Cuvintele Bancii Centrale Europene nu erau nici de inteles, nici convingatoare. In anii 1920 si 1930, explicatia a fost aceea ca, din cauza lacomiei lor, capitalistii au provocat criza sau ca evreii au facut-o, pentru ca asta este ceea ce fac evreii. Nu exista o explicatie clara, chiar si una gresita, privind cauzele pentru care se intamplase asa. Intr-o lume care a devenit de neinteles, ceva ce poate fi inteles este preluat, chiar daca este o enormitate.     Atat in Grecia, cat si in Spania, somajul in randul celor sub 25 de ani oscila intre 50 si 60 la suta. Peste jumatate dintre tineri nu aveau slujbe si aveau putine sperante sa obtina una. In Franta era mult mai bine. Doar 25 la suta dintre cei sub 25 de ani erau someri. Tinerii someri sunt periculosi. Ei devin hoti sau sunt atrasi de organizatii extremiste. Dar, de unii singuri, le lipseste forta necesara pentru a reprezenta o amenintare politica. Amestecati-i, insa, cu o clasa de mijloc distrusa, mai in varsta, si veti avea atat forta, cat si energia necesare pentru a ameninta status quo-ul.     In criza actuala, doua lucruri au tinut aceste elemente sub control. Primul a fost convingerea ca totul este temporar, ca este vorba despre o problema tehnica si nu de o eroare grava de sis-tem, iar cosmarul va trece daca oamenii vor avea rabdare. A existat o incredere profunda in elite, o idee europeana ca autoritatile stiu ce fac. Uneori, aceasta era amestecata cu neincredere, dar intr-un echilibru; increderea era acolo, iar oamenii au asteptat.     Al doilea lucru a fost senzatia, in randul tehnocratilor care conduc UE, ca situatia nu numai ca urma sa fie sub control in curand, ci chiar ca era deja sub control in 2010. Iar, din punctul de vedere al tehnocratilor, problema era rezolvata. Bancile erau solvabile si stabile, sistemul financiar functiona. Cu o ciudata lipsa de intelegere care amintea de aristocratia europeana din trecut, tehnocratii nu au putut sesiza semnificatia somajului, intr-atat erau de concentrati asupra sanatatii sistemului financiar. In mod straniu, acest lucru a ajutat la stabilizarea raspunsului politic la sistem. Increderea in sine a elitei a contribuit la intarirea ideii ca aceasta stia ce face. "