Crearea statului italian in viziunea lui Antonio Gramsci

Descriere

    Volumul abordeaza teoretic si istoriografic cele mai importante categorii ale ganditorului politic Antonio Gramsci. Analiza Ioanei Cristea Dragulin permite restituirea unitatii si continuitatii pe care tinde sa le ascunda natura fragmentara a unei mari parti din opera gramsciana, reconectand intr‑un cadru unitar apa­ratul conceptual complex pe care autorul il disemineaza pe parcursul Caietelor sale, intr-un context cultural atat de indepartat de cel originar, cand au fost scrise.      Fragment din volum:       „1.4. Concluzii        Crearea in peninsula italica a unui stat dupa 14 secole de faramitare teritoriala a fost un eveniment istoric major la nivelul istoriei europene. Complexitatea acestui proces a fost data de faptul ca pe parcursul acestei perioade extinse a istoriei peninsulare au existat state care, in diferite perioade, au fost adevarate puteri economice si militare ale Batranului Continent. Aici se poate discuta despre rolul politic si geostrategic al Regatului celor Doua Sicilii (regatul Neapolelui), despre rolul major in renasterea culturala a Europei pe care l-a avut Florenta familiei de Medici sau ne putem referi la dominatia pe care republicile maritime peninsulare, Amalfi, Genova, Pisa si Venetia, au exercitat-o in spatiul mediteraneean sau adriatic intre secolele al X-lea si al XV-lea, dar si la rolul statului papal.     Desigur, nu trebuie sa uitam ca centrul politic si spiritual al crestinatatii occidentale se regaseste la Roma. Sediul Bisericii Catolice a fost punctul de plecare pentru aparitia unui stat teritorial aflat in centrul peninsulei italice, care timp de secole a rivalizat din punct de vedere politic cu toate marile puteri europene ale timpului.     Luptele politice si rivalitatile economice pe care istoria Evului Mediu le-a cunoscut pe teritoriul peninsular nu au putut crea un sentiment de apartenenta nationala pentru toti locuitorii acestuia. Dificultatile majore interne ce au blocat timp de secole aparitia unui stat centralizat care sa ii reuneasca pe italieni au fost dublate de presiunea constanta exercitata de marile puteri europene (Imperiul Romano-German, Spania, Franta si Imperiul Habsburgic). In acest mod, conflictele interne, la care s-au adaugat cele externe, au condus la aparitia mai multor state, cu regimuri politice diferite (statul papal - teocratie, republicile maritime - guvernate de consuli, primari, capitani ai poporului, doge etc. sau state feudale - conduse de nobili, regi si imparati).      La inceputul secolului al XIX-lea, statele peninsulare se aflau intr-o stare de stagnare economica ce se caracteriza printr-o decadere a propriilor regimuri de guvernare.”