Cine i-a gatit cina lui Adam Smith?

Descriere

     Atunci cand a scris ca toate actiunile noastre izvorasc din interesul egoist si ca lumea se invarte animata de castigul financiar, Adam Smith i-a dat viata „omului economic“. Egoist si cinic, omul economic ne-a dominat de atunci incoace gandirea, iar influenta lui s-a raspandit din domeniul pietei pana la modul in care facem cumparaturi, muncim si iubim. Si totusi, in fiecare seara, mama lui Adam Smith avea grija sa-i puna pe masa cina, nu manata de interesul egoist, ci de iubire.      In prezent, teoria noastra economica se axeaza pe interesul egoist si exclude toate celelalte motivatii. Nesocoteste munca neplatita a femeilor care isi cresc copiii, le poarta de grija celor care au nevoie de asistenta, fac curat si gatesc. Insista ca daca femeile sunt platite mai putin, atunci asta se explica prin faptul ca munca lor valoreaza mai putin – cum ar putea sa fie altfel?      Teoria economica ne-a spus o poveste despre modul in care functioneaza lumea si noi am inghitit-o. A venit vremea sa schimbam povestea. In aceasta curajoasa zugravire a dezordinii in care ne aflam, Katrine Marcal ataca cel mai mare mit al epocii noastre si ne invita sa-l alungam pe omul economic o data pentru totdeauna.      Fragment din volum:       „Primele piete au aparut pe langa asezari si intre sate. Se considera ca este important sa se pastreze comertul in afara comunitatii umane. Logica pietei, care sta la baza relatiilor de vanzare si cumparare, nu trebuia sa se amestece cu restul societatii. Trebuia sa stea la periferie si oamenii oficiau ritualuri magice pentru a pastra sfinte si stabile granitele dintre locurile destinate comertului si ei insisi. Spatiile comerciale erau marcate cu o piatra, iar logica pietei trebuia sa fie pastrata dincolo de hotarul indicat de piatra.     Multe mii de ani au trecut de atunci, iar logica pietei s-a revarsat peste maluri. In sus. Pe dinafara. Pe dinauntru. Termenul „economie" a devenit sinonim cu „rationalitate". Relatiile de cumparare, vanzare si competitie sunt prezentate drept imagine a societatii ca intreg. Politica este analizata astfel, la fel dreptul si iubirea - intreaga noastra existenta. Pentru fiecare tranzactie pe care o facem se gaseste cineva care sa ne spuna cum se leaga de ideile economice de interes egoist, competitie si cum se obtine cea mai mare satisfactie cu costuri minime. Cinicul lui Oscar Wilde cunostea „pretul oricarui lucru si valoarea niciunuia", dar nimeni nu i-a spus ca valoarea era masurata de cerere.      Piata nu doar s-a mutat in centrele celor mai mari metropole - cladirile ridicate in onoarea sa definesc marile orase: New York, Shanghai, Tokyo, Londra, Kuala Lumpur. Siluetele zonelor metropolitane de pretutindeni sunt dominate de zgarie-norii sectoarelor bancar si financiar. Inainte nu am reusit sa construim cladiri atat de inalte si pe o asemenea scara, dar in varful zgarie-norilor trebuie sa montam plase de siguranta - altminteri, oamenii se vor arunca printre nori, spre moarte, zdrobindu-se pe caldaram, dupa un zbor de 100 de etaje.     Odata ce omul economic a crescut mare si a pus stapanire pe lume, pietele inca par sa aiba nevoie de incantatiile noastre. Acum, poate mai mult decat oricand.”