Iesirea la suprafata

Descriere

O misiune himerica, un echipaj condus de un nesabuit, un pasager clandestin cu o mare problema si o mare speranta. Si in jur o lume de gheata a carei splendoare nu e egalata decat de cruzimea cu care respinge viata umana. La 1850, vasul Impetus porneste spre nord vest, din Groenlanda, in cautarea expeditiei pierdute a lui Franklin. Cu intarziere – sezonul propice navigarii se apropie de final. Inainteaza, totusi, cu inversunare, in ciuda tuturor semnelor potrivnice. Pana cand vasul ramane captiv in imensul pustiu arctic, fara nici o posibilitate de miscare, nici inainte, nici inapoi. Femeia insarcinata care se ascunsese la bord va naste aici, iar copilul va deveni noul centru de greutate al vasului prins in gheata. Iesirea la suprafata, cea de a doua carte a tanarului scriitor irlandez Cormac James, este romanul unei expeditii la capatul lumii, dar si al unei aventuri domestice: paternitatea. O carte fara nici un cuvant in plus. Fragment din cartea "Iesirea la suprafata" de Cormac James "2 octombrie S-a dus din nou s-o vada. Atata vreme cat dura furtuna, nu era prea mult de facut. Dar, pe cand statea dincolo de usa, ceva i-a spus sa nu bata, sa mai ramana acolo. Se auzeau voci la cela-lalt capat al coridorului, in cabina ofiterilor. A venit mai aproa-pe, a stat si a ascultat cum DeHaven le explica totul oamenilor. Le explica - insistand - ca, daca Myer avea sa lase vasul sa plu-teasca si mai departe spre nord, el avea sa-1 declare inapt pentru comanda. Tot timpul Morgan crezuse ca doar faceau haz de situatie, de neajutorarea lor, de ei Insisi. Dar acum vedea ca DeHaven chiar credea ca puteau da vina pe cineva si ca era ceva concret de facut. In probleme medicale, eu am ultimul cuvant, a spus el. Myer o sa spuna ca ai fost impotriva de la inceput. Paranoia, a spus DeHaven. Replicile se completau una pe alta. Omul deja hotarase - imaginase - totul. Morgan trebuia sa-si asume comanda, sa intoarca vasul, sa incerce sa razbata cat mai departe spre sud si sa gaseasca un loc adapostit ca sa astepte asediul iernii. Asta era ce trebuia sa faca. Era noul rol pe care-1 scrisesera pentru el. Si cand vine primavara, spunea DeHaven, cu primul prilej, la Disko, si apoi acasa. Toate astea erau niste promisiuni desarte, niste amenintari inutile. Pluteau spre nord. Ajunsesera deja prea departe. Chiar daca ar fi fost la comanda, Morgan n-ar fi fost mai capabil sa conduca vasul decat celalalt. Era totuna daca-1 lasau pe Myer in functie. Trecusera o linie invizibila. Doar DeHaven si discipolii lui erau capabili sa pretinda altceva. In seara aceea a citit din nou scrisorile sotiei lui, cele pe care le adusese cu el. A recitit chiar si cateva dintre scrisorile lui pe care nu le trimisese niciodata. Erau o carte veche de istorie data jos de pe raft. Razboaie uitate, campanii inutile. Fusesera atat de importante atunci pentru cei implicati in ele, iar acum ii dadeau impresia unor niste incaierari copilaresti, in care toata lumea parea absolut hotarata sa lupte. "