In gaura

Descriere

    Este “In gaura” relatarea unei crize sau doar o farsa prin care naratorul isi pune in scena propria ratare? Ce este serios si depresiv si ce este comic pana la kitsch in acest roman pe cat de simplu, pe atat de taios? “In gaura” spune povestea unui copywriter politic ce isi traieste criza de la mijlocul vietii in timpul unei alte crize, cea sociala. Actiunea are loc intr-un Bucuresti decazut, pe fundalul protestelor din 2013 impotriva exploatarii de la Rosia Montana. Iata un om captiv al tuturor crizelor posibile, dar mai ales profesionale si amoroase. Fictiunea pare a fi singura cale de a le depasi. “In gaura” este si un roman despre dorinta de a scrie un roman…         Fragment din roman:        „Noul Paris        Evident, n-am putut sa adorm. Casa era prea straina. In primele nopti, nu pot atipi nici in cel mai prietenos hotel. Ajuns intr-un loc intamplator, cand totul in viata mea se ducea de rapa, as fi putut cu atat mai putin sa adorm.     Toata noaptea m-am gandit, nu stiu de ce, la timpul petrecut in Paris. Mi-am pus chiar pe mobil Fruhling in Paris, o piesa pe care o tot ascultam in perioada aceea. Dispozitia mea nu era insa nostalgica, ci critica. Intr-adevar, creierul imi functiona ca un automat al criticii.     Am inceput cu Dumnezeu. Am continuat cu Universul. Era normal, dupa cata frustrare acumulasem. Am coborat apoi pe Pamant si m-am stabilit, temporar, la Paris. M-am mirat foarte tare ca asemenea ganduri imi pot trece prin minte noaptea si chiar in acele momente. De obicei, noaptea simteam o melancolie bolnavicioasa, apasatoare. Dar lucrurile se explica. Toata viata am dat vina pe mine pentru ceea ce mi se intampla. Nopti la rand ma perpeleam sub plapuma, sfartecandu-mi sufletul! De la o vreme, dau vina pe ce-apuc. Nu stiu daca e mai bine asa. Oricum, nu conteaza.        De cand m-am intors din Paris, unde am urmat timp de opt luni un stagiu doctoral, lucrurile au mers din ce in ce mai prost pentru mine. Experienta strainatatii mi-a fisurat sistemul de adaptare. Cartierul Latin m-a intors pe dos. A trecut aproape un an de-atunci si n-am reusit sa-mi revin. Singurul lucru care ma ajuta sa mai suport Romania este gandul de a o parasi. Cum ma hotarasc sa stau aici, sa ma afirm aici, ma apuca nervii, imi vine sa urlu si ma cert cu toata lumea.  M-am inscris la doctorat mai mult din intamplare, la propunerea unui fost coleg de serviciu, care detinea si un post de lector la SNSPA.”