Regele lumii: Muhammad Ali, ascensiunea unui erou american

Descriere

    La sfarsitul rundei a sasea, un Liston invins se retragea in coltul lui si ramanea acolo. Abandonase. Ali zambeste acum urmarind filmarea in care dansa in ring si striga: Sunt regele lumii! Sunt regele lumii! Se urca pe corzi, strigandu-le jurnalistilor: Inghititi-va cuvintele! Inghititi-va cuvintele! In ziua urmatoare, Clay avea sa anunte nu doar ca e noul campion mondial la categoria grea, ci si faptul ca e membru al Nation of Islam. In cateva saptamani avea sa primeasca un nou nume si in cativa ani, pustiul rapid si amuzant din Louisville avea sa se transforme intr-una dintre cele mai captivante si puternice guri ale Americii acelei perioade.     DAVID REMNICK a fost reporter pentru Washington Post timp de zece ani, dintre care patru ani la Moscova. S-a alaturat echipei New Yorker in 1992 si din 1998 este redactorul-sef al revistei. Este castigator al Premiului Pulitzer pentru nonfictiune in 1994 cu volumul "Lenin’s Tomb: Last Days of the Soviet Empire". Cartea sa "Regele lumii, o biografie a lui Muhammad Ali", a fost aleasa de catre revista Time drept Cartea anului 1998 (nonficiune). Boxul nu il fascineaza la fel de mult cum o face Ali, dar pasiunea lui pentru marele pugilist a dat nastere acestei biografii, apreciata ca fiind una dintre cele mai reusite scrise vreodata.      Fragment din biografie:       „SINGURII CARE AU REACTIONAT LA CONVERTIREA lui Clay ridicand din umeri au fost cei din coltul sau.     - Ce e un nume? a spus Dundee, citandu-l pe Shakespeare. Pentru mine este acelasi om, cu acelasi caracter. De fapt, nici nu am stiut ce inseamna musulman, credeam ca e un fel de material textil.     Probabil ca niciun antrenor nu ar fi fost atat de idiot incat sa-si denigreze noul campion - erau prea multi bani in joc - dar lui Dundee realmente nu-i pasa ce religie are pugilistul lui, atata timp cat era prezent la antrenamente.     - Cand eram copil am invatat macar atata lucru, a spus Dundee, multi ani mai tarziu. Nu te iei niciodata de religia unui luptator. Si nici de viata lui amoroasa. Nu te pui cu asta. Cum trebuie sa loveasca cu stanga - mai bine te rezumi la chestiunile de acest gen.     Dar in afara acestui cerc mic, convertirea lui Clay a fost un soc, in primul rand pentru familia lui. Chiar daca nu fusese niciodata un crestin convins, tatal sau si-a exprimat clar mania, atat in particular cat si in fata presei. Clay senior le-a spus reporterilor ca fiul sau fusese pacalit de musulmanii avari.     - Nu-mi schimb eu numele, a spus el. Daca el vrea sa faca asta, e treaba lui. Dar eu nu imi schimb nimic. De fapt, o sa folosesc cu cap numele de Cassius Clay. Voi face bani cu numele meu. O sa profit de pe urma acestui nume.     Legatura dintre tata si fiu s-a deteriorat atat de grav incat atunci cand Clay a mers in Louisville, a locuit la un hotel.     - A venit odata sa ne viziteze, a declarat mama sa, Odessa, dar a stat doar douazeci si cinci de minute, si un taxi l-a asteptat in fata casei. I s-a spus sa stea departe de tatal sau din pricina religiei si cred ca i-au spus sa stea departe si de mine. Musulmanii nu ma plac pentru ca am pielea prea deschisa la culoare.”