Puritate

Descriere

Jonathan Franzen este autorul bestsellerului „Corectii” si una dintre figurile marcante ale literaturii contemporane. Dupa incheierea studiilor, tinara Purity „Pip” Tyler isi vede marile sperante naruindu-se sub apasarea unei existente nesigure. Saraca, derutata in cariera si stingace in relatiile sociale, singurul ei reper este o mama fragila psihic, care traieste izolata, sub un nume fals, refuzind cu incapatinare orice referire la trecut si la tatal lui Pip. Cind i se iveste ocazia sa lucreze pentru Proiectul Raza de Soare, un fel de WikiLeaks specializata in dezvaluirea de secrete cu miza mare, condusa din Bolivia de tulburatorul Andreas Wolf, Pip accepta bucuroasa, ispitita de promisiunea ca-si va regasi tatal. Si cum ilustrul Wolf, cel autoproclamat „aducator al luminii”, se indragosteste de ea, norocul pare sa-i surida in sfirsit. Curind insa, Pip va descoperi ca e doar un pion intr-o urzeala complicata de secrete si minciuni, tradari si razbunari, iubire, obsesie si moarte. „Puritate face ceea ce trebuie sa faca orice fictiune: ne impinge sa trecem de suprafata lucrurilor, sa descoperim ca iubirea poate sa se naruie si ca putem fi tradati de propriile convingeri. E fascinant sa-l vezi pe Franzen infruntindu-si demonii, care nu sint doar ai lui, ci ai fiecaruia dintre noi.” (Los Angeles Times) „Franzen a creat o instalatie de secol XXI, extrem de captivanta si de provocatoare, inspirata de capodopera lui Charles Dickens, Marile sperante…” (Booklist) „Puritate ilustreaza felul ingenios in care Franzen isi construieste intrigile, talentul sau de a conduce haosul vietii reale spre momente in aparenta imprevizibile. De la observatiile rapide la reflectiile profunde despre compromisurile morale ale jurnalismului, Puritate ofera o serie mereu provocatoare de perspective.” (The Washington Post) Fragment din "Puritate" de Jonathan Franzen "Era deja mai coapta decat multi dintre colegii ei din Denver si avea nu doar mai multa experienta de viata adevarata, ci si un irecut mai bogat in nefericire familiala si intelepciune de imigrant. In plus, se considera mai atragatoare decat s-ar fi putut deduce dupa calitatea fostilor iubiti. Cand unul dintre profesorii ei din primul semestru, Charles Blenheim, remarcase si laudase munca unei scriitoare „experimentale" mai tinere de la curs, inauntrul Leilei se activase un filon concurential ereditar. Principala forma de interactiune intre membrii familiei Helou erau jocurile de carti si de societate, la care se presupunea ca toata lumea incearca sa triseze. Leila lucrase mult la proza ei si inca si mai mult la comentariile despre munca mai tinerei sale rivale. Stiuse exact unde sa intepe si in scurt timp ii atrasese atentia profesorului. Charles se afla la apogeul carierei, dupa o bursa Lannan si o cronica pe prima pagina din Times, care-1 declarase urmasul lui lohn Barth si Stanley Elkin, insa el nu stia ca e apogeul. Avand un viitor atat de luminos, casnicia lui de cincisprezece ani incepuse sa i se para mediocra si nepotrivita, un contract pe care-1 incheiase pe cand actiunile Blenheim erau subevaluate. Leila aparuse exact momentul oportun ca sa-i puna capat. Si, daca tot facea o treaba, le mai si intorsese definitiv impotriva lui pe cele doua fiice ale cuplului. Isi dadea seama cum o priveau ele si sotia lui, ceea ce regreta ura sa fie urata dar nu se considera prea vinovata. "