Cartea clanului din Baltimore

Descriere

De la autorul romanului Adevarul despre cazul Harry Quebert. Pana in ziua Dramei, au existat doua familii Goldman: Goldmanii-din-Baltimore si Goldmanii-din-Montclair. Goldmanii-din-Montclair, al caror descendent este Marcus Goldman, autorul romanului despre profesorul Quebert, apartin clasei de mijloc si locuiesc intr-o casa mica din Montclair, New Jersey. Goldmanii-din-Baltimore sunt o familie instarita, care locuieste intr-o casa de lux dintr-o suburbie bogata din Baltimore, si de care Marcus este fascinat. Ambele familii ascund insa secretele lor, amintiri mai mult sau mai putin fericite, iar viata ii incearca pe toti deopotriva, fara sa tina cont de avere, prestigiu, pozitie sociala. “Fanii lui Dicker vor regasi aceleasi elemente care au facut din Adevarul despre cazul Harry Quebert un boom literar: ritmul alert, alternarea permanenta intre epoca noastra si anii ’80 si enigmele ingenios plasate la inceputul romanului.” – L’Express “Joel Dicker nu trebuie decat sa traga de un fir pentru ca intregul esafodaj uluitor din jurul povestii Goldmanilor-din-Baltimore sa se destrame si totul sa se naruie.” – Salon Litteraire “Desi te simti prins in hatisul numeroaselor rasturnari de situatie, tensiunea psihologica, mai puternica decat in Adevarul despre cazul Harry Quebert, este aproape insuportabila.” – Tele Loisirs Joel Dicker s-a nascut la Geneva, pe 16 iunie 1985. A studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind in 2010. A obtinut „Premiul scriitorilor genevezi“ pentru primul sau roman, Les Derniers Jours de nos peres. Al doilea roman al sau, Adevarul despre cazul Harry Quebert a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost tradus in peste 30 de limbi si a fost publicat in peste 45 de tari. De asemenea, a facut parte din selectia finala pentru Premiul Goncourt si a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012. Fragment din romanul "Cartea clanului din Baltimore" de Joel Dicker "Baltimore, Maryland. Primavara—toamna 1994. Ne-a luminat existentele in cursul urmatorilor doi ani. Dragii mei veri, daca ati mai fi si voi aici, ne-am povesti unii altora cum am fost subjugati de ea. In vara lui 1994, mi-am implorat parintii sa ma lase, dupa sejurul de la Hamptons, sa petrec doua saptamani la Baltimore. Pentru a fi cu ea. Alexandra ne indragise si ea, iar noi ne fofilam tot timpul pe la familia Neville. In principiu, surorile mai mari nu se inteleg cu fratii mai mici si invers. Cel putin asa constatasem uitandu-ma la prietenii mei din Montclair. Isi ziceau cum le venea la gura si-si faceau o multime de mizerii unii altora. Fratii Neville erau cu totul altfel. Cu siguranta, datorita bolli lui Scott. Alexandrei ii placea sa fie cu noi. Ba chiar ne cauta compania. Iar Scott adora prezenta surorii lui. Ea ii zicea „dragalasule" si avea pentru el tot felul de gesturi tandre. Cand o vedeam alintandu-l, luandu-l in brate, mangaindu-l pe ceafa, sarutandu-l pe obraji, ma cuprindea dintr-odata dorinta de a avea si eu mucoviscidoza. Eu, cel caruia i se acordase intotdeauna un interes demn de un Montclair, eram cucerit de faptul ca unui copil i se poate acorda atata atentie. Am promis Cerului toate faptele bune cu putinta in schimbul unei preafrumoase mucoviscidoze. Pentru a accelera procesul divin, lingeam pe ascuns furculitele lui Scott si beam din paharul lui. Cand il apucau crizele de tuse, ma apropiam de el cu gura larg deschisa, pentru a-i recolta exhalatiile. Dupa care m-am dus la doctor care, din nefericire, m-a gasit intr-o forma sclipitoare. "