Eleganta ariciului

Descriere

O carte splendida, o fabula filozofica incantatoare, care a cucerit milioane de cititori si nu da niciun semn ca s-ar opri. - Elle Eleganta ariciului sau Prozac? O intrebare insolita? Nici gand! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de cateva luni pacientilor sai Eleganta ariciului. […] «Aceasta carte este un adevarat laborator alchimic, unde fiecare isi poate gasi rezolvarea propriilor probleme», spun ei. - Jerome Dupuis, L’Express Nimeni nu si-ar fi imaginat ca acest roman tandru, amuzant si filozofic se va bucura de un asemenea succes. Pentru unii, este o combinatie intre Lumea Sofiei de Jostein Gaarder si saga familiei Malaussene de Daniel Pennac. Pentru altii, o versiune romanesca a filmului Fabulosul destin al lui Amelie Poulain. Oricum ar fi, cititorii nu-i pot rezista! - Le Monde PRIX GEORGES BRASSENS • PRIX DES LIBRAIRES • PRIX DES BIBLIOTHEQUES POUR TOUS • PRIX ROTARY • PRIX VIVRE LIVRE Muriel Barbery – romanciera franceza nascuta la Casablanca, Maroc, la 28 mai 1969. A studiat la Ecole Normale Superieure de Fontenay-Saint-Cloud si a obtinut diploma de studii aprofundate in filozofie. A debutat in 2000 cu romanul O delicatesa, tradus in douasprezece limbi. Eleganta ariciului, al doilea roman al sau, a constituit surpriza editoriala a anului 2006: s-a vandut in peste un milion de exemplare si a fost tradus rapid in lumea intreaga. Succesul la public a fost dublat si de o primire entuziasta din partea criticii. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran de Mona Achache, cu Josiane Balasko si Garance Le Guillermic in rolurile principale. Fragment din cartea "Eleganta ariciului" de Muriel Barbery: "Urmeaza a doua intrebare: ce cunoastem noi despre lume?  La aceasta intrebare, idealistii ca Immanuel Kant raspund.  Ce raspund?  Raspund: nu mare lucru.  Idealismul este pozitia care considera ca nu putem cunoaste decat ceea ce ii apare constiintei noastre, aceasta entitate semidivina care ne salveaza de bestialitate. Cunoastem despre lume ceea ce constiinta noastra poate sa spuna despre ea, pentru ca i se infatiseaza - si nu mai mult.  Sa luam drept exemplu la intamplare un simpatic motan numit Leon. De ce? Fiindca gasesc ca-i mai usor cu o pisica. Si va intreb: cum puteti sa fiti siguri ca e vorba de o pisica si chiar sa cunoasteti ce este o pisica? Un raspuns corect ar consta in a evidentia faptul ca perceperea animalului, completata cu cateva mecanisme conceptuale si lingvistice, va conduce la formarea acestei cunoasteri. Dar raspunsul idealist consta In a lua in considerare imposibilitatea de a sti daca ceea ce perce-pem si concepem noi ca fiind pisica - daca ceea ce ii apare constiintei noastre ca pisica - este intr-adevar conform cu ceea ce este pisica in intimitatea ei profunda. Poate ca pisica mea, pe care o percep in momentul de fata ca pe un patruped obe cu mustati frematande si pe care-l asez in mintea mea intr-un sertar etichetat „pisica", este, in realitate si in insasi esenta sa, un cocolos de gelatina verde care nu face miau. Insa simturile mele sunt astfel alcatuite, incat asta nu mi se Infatiseaza, iar scar-boasa piftie verde, Inseland dezgustul meu si naiva mea incredere, se prezinta constiintei mele sub aparenta unui animal domestic lacom si matasos. Iata idealismul kantian. Noi nu cunoastem despre lume decat ideea pe care ne-o da despre ea constiinta noastra."