Problema Puer Aeternus

Descriere

Problema Puer Aeternus - Marie-Louise von Franz este o colectie de studii de psihologie jungiana, ce dezbat urmatoarele "probleme": Zeul-copil, Divina tinerete, Imaginea mamei, Donjuanism, Homosexualitate, Complex matern, Femeia perfecta, Viata provizorie, Megalomanie patologica „In general, barbatul identificat cu arhetipul puer aeternus ramane prea mult timp ancorat in psihologia adolescentina, cu alte cuvinte, acele caracteristici normale la un tanar de saptesprezece sau optsprezece ani persista la o varsta mai inaintata, insotite de cele mai multe ori de o prea mare dependenta fata de mama. Cele doua tulburari psihice ale barbatului cu un pronuntat complex matern sunt, asa cum subliniaza Jung, homosexualitatea si donjuanismul.“ Marie-Louise von Franz „Copilul etern este una dintre cele mai grave si mai extinse dificultati ale psihicului contemporan. Iesirea din urzeala arhetipului puer nu este posibila fara efortul de transformare si de evolutie psihica, fara autoanaliza si extinderea sferei constiintei personale, or, strategia aceasta este, in ultima instanta, una etica.“ Lavinia Barlogeanu Lucrarea contine si Ilustratiile din editia franceza a Micului print de Antoine de Saint-Exupery, unde autoarea analizeaza psihologic clasica poveste. Fragment din Problema Puer Aeternus de Marie-Louise von Franz "   Dupa cum stim, anticul Cupidon are o sageata extrem de otravitoare, cu care il poate rapune pe insusi maretul Zeus — cum spun poetii fiindca, sagetandu-l, il poate sili sa urmareasca o pamanteanca, oricat de neplacuta i-ar fi o astfel de situatie. Cupidon are, asadar, puterea de a otravi oamenii. Multe dintre poemele Antichitatii tarzii, asa-numitele anakreontika, il persifleaza usor pe acest baietel care, cu sagetile sale otravitoare, poate subjuga o lume intreaga. Daca sageata lui te atinge si te indragostesti, depinde intr-o oarecare masura de propria reactie daca iti place sau nu. Daca iti place, esti fericit si iti strigi dragostea, iar in caz contrar, spui ca ai fost otravit si silit sa faci ce nu-ti place, fortat intr-o situatie pe care egoul o percepe drept inrobire sau otrava. Vedem, asadar, ca intre sarpe si copilul etern exista o legatura secreta.     Sarpele este umbra micului print, latura sa intunecata. De aceea, intr-un fel, oferta sarpelui de a-l otravi inseamna integrarea umbrei, dar, din nefericire, integrarea are loc in Sine, nu in Saint-Exupery. Asta inseamna ca totul se petrece in inconstient si indeparteaza din nou nucleul psihologic de realitate. De fapt, Saint-Exupery ar trebuit sa fie otravit; aceasta l-ar fi detasat de micul print. Este foarte probabil ca, la moartea fratelui sau, sa i se fi spus ca el e de-acum un ingeras in ceruri, fericit ca nu mai este nevoit sa traiasca pe pamant, iar Saint-Exupery sa fi crezut asta mai mult decat ar fi facut-o altii. A asimilat aceasta idee, considerand ca moartea este doar in parte un eveniment nefericit, ceea ce a alimentat, probabil atitudinea sa detasata si filosofica fata de viata."