O mie noua sute optzeci si patru (Editia 2016)

Descriere

Acest roman a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton. Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint ginduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomica, locul de nastere al unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”. Carte recomandata de Cosmin Năstasă in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".   Fragment din cartea "O mie noua sute optzeci si patru" de George Orwell   “In sfirsit!! In sfirsit, s-a-ntîmplat! Semnul pe care-l astepta de-atita timp! Toată viata, i se pare acum, a tînjit după treaba asta. Winston merge pe un coridor lung, la Minister si, la un moment dat, cînd ajunge cam în acelasi loc unde i-a strecurat Julia biletelul în mînă mai demult, isi dă seama că exact în spatele lui merge cineva, mai voluminos decît el. Persoana, cine-stie-cine o fi, tuseste scurt, dîndu-i a întelege, evident, că vrea să stea de vorbă cu el. Se răsuceste brusc, să vadă cine-l urmăreste. O'Brien. In sfirsit, se află unul lîngă celălalt si parcă prima si singura pornire a lui, a lui Winston, este s-o ia la fugă. Inima îi zvicneste de-a dreptul brutal. Nu se simte în stare să scoată vreo vorbă. O'Brien isi urmează drumul înainte, în acelasi ritm, apucîndu-l prieteneste de brat pentru cîteva momente, asa încît ajung să meargă umăr la umăr. Tot el sparge gheata primul, în felul lui aparte, cu politetea aceea solemnă, care-l face să fie altfel decît majoritatea membrilor Partidului Interior. - Asteptam o ocazie potrivită pentru a sta de vorbă cu dumneata, îi spune el lui Winston. Mai acum cîteva zile, am citit în Times un articol al dumitale, scris în Nouvorbă. Am impresia că dovedesti un interes stiintific pentru limba noastră. Winston îsi mai recapătă ceva din stăpînirea de sine. - Ştiintific e cam mult spus, zice el. Eu sînt un profan. si, pe urmă, nu e specialitatea mea. N-am avut niciodată de-a face cu alcătuirea propriu-zisă a limbii. - Dar scrii intr-un stil foarte elegant, zice O'Brien. Si nu e numai parerea mea. Vorbeam de curind cu un prieten al dumitale care este, fara indoiala, un specialist. Imi scapa numele lui in clipa asta. Winston simte un nou junghi dureros in inima.”